eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție personalism


EXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Personalism [ per-so-na-lism ]
VEZI SINONIME PENTRU personalism PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului personalism în mai multe dicționare

Definițiile pentru personalism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PERSONALISM:
PERSONALÍSM (< limba franceza ) s.n

1. (FILOZ.; în secolul 19) Concepție potrivit căreia Dumnezeu este o persoană, în opoziție cu modul în care era conceput în panteism și idealismul absolut (formeE. Schleiermacher și alții). La începutul secolul 20, când mai mulți filozofi își revendică titlul de personalist ((termenul a fost creat, se pare, de Ch. Renouvier în 1903), doctrina este focalizată asupra persoanelor umane individuale care realități fundamentale și ireductibile; J. Maritain, E. Mounier și N.A. Berdeaev au susținut ideea unui personalism creștin împotriva filozofiilor naturaliste și materialiste; E.S. Brightman, B. Webb, înclinați către idealism, respingeau tendința idealismului hegelian către monism și panteism; care nega realitatea ultimă a persoanelor individuale; prin G.H. Howison și B.P. Brown, personalism a devenit o adevărată școală la Univ. din Boston; în franceză Personalism Ramsey și Br. de Finetti au dezvoltat, în cadrul teoriei probabilităților, o teorie personalistă bazată pe noțiunile comportamentale de preferință și așteptare. În România, C. Rădulescu-Motru a propus un personalism energetic, în care personalitatea umană cea mai complexă unitate de viață, este pusă în legătură cu celelalte energii din natură.

2. Atitudinea aceluia care ia în considerație în primul rând interesele și punctele de vedere personale; subiectivism.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



PERSONALISM
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERSONALISM:
PERSONALÍSM, (rar) personalisme, substantiv neutru

1. Atitudine care ia în seamă numai punctele de vedere și interesele personale; subiectivism. Poetul... cu greu va putea să zugrăvească un peisagiu frumos, fără ca în mijlocul lui, într-un fel sau în altul, să nu-și puie propria sa persoană.... Acest subiectivism și personalism se manifestă și față cu natura însuflețită, față cu oamenii. GHEREA, ST. Hristos III 96.

2. Curent filozofic care ține de idealismul militant și consideră persoana ca o realitate primară, cu valoare spirituală supremă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PERSONALISM
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONALISM:
PERSONALÍSM substantiv neutru

1. Curent filozofic care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu ca persoană supremă.
       • Personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, elaborată în România în perioada dintre cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste.

2. Atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. [< limba franceza personnalisme].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PERSONALISM
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONALISM:
PERSONALÍSM substantiv neutru

1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism.

2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu.
personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< limba franceza personnalisme)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



PERSONALISM
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERSONALISM:
PERSONALÍSM substantiv neutru

1. Atitudine a cuiva care ia în considerație numai punctele de vedere și interesele personale; subiectivism.

2. Doctrină socială care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității (1) și subordonate lui Dumnezeu ca ființă supremă.

– Din limba franceza personnalisme. conform germana Personalismus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PERSONALISM
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERSONALISM:
PERSONALÍSM substantiv neutru

1. Atitudine a cuiva care ia în considerare în primul rând punctele de vedere și interesele personale; subiectivism.

2. (filozofie) Concepție potrivit căreia Dumnezeu este persoană, în opoziție cu modul în care este conceput în panteism și idealismul absolut.

– Din limba franceza personnalisme. conform germana Personalismus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PERSONALISM
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONALISM:
PERSONALÍSM n.

1) Atitudine subiectivă; subiectivism.

2) Curent filozofic care susține că persoana este valoarea supremă. /<fr. personnalisme

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PERSONALISM
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONALISM:
PERSONALISM substantiv subiectivism.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

personalism
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru personalism:
personalísm substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

personalism
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru personalism:
personalísm substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PERSONALISM'
PERSONÁLpersonáliaPERSONALICÉSCpersonalicéștePERSONALÍSMPERSONALÍSTPERSONALITÁTEPERSONALIZÁPERSONALIZÁRE



GRAMATICA cuvântului personalism?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului personalism.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul personalism poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul personalism sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
VEZI PLURALUL pentru personalism la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE personalism?
Vezi cuvântul personalism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul personalism?
[ per-so-na-lism ]
Se pare că cuvântul personalism are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL personalism
Inţelegi mai uşor cuvântul personalism dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, elaborată în România în perioada dintre cele două războaie mondiale de C
♦ personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL personalism

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A lega gura pânzei?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi sincer, a vorbi deschis
foarte îndrăgostit
a a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; b a se înstări
a fi extrem de sărac
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app