 | as |
|
| Pieire [ pi-ei-re ] VEZI SINONIME PENTRU pieire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pieire în mai multe dicționareDefinițiile pentru pieire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIEIRE: PIEÍRE substantiv feminin 1. (Livresc, arhaizant) Moarte, omor, ucidere (uneori în masă, vezi măcel). Și era prin șanț pieire și văzduhul tremura. Iar dincolo, prin redută, moartea cea de veci era. COȘBUC, P. II 44. [Oastea] cuprinsă-i de pieire și în față și in coaste. EMINESCU, O. I 148. El verb reflexiv:ea a mea pieire? ALECSANDRI, T. II 116. • (Pleonastic) Începe... să strige ca într-o pieire de moarte. CARAGIALE, O. III 98. • (Precizat prin «capului») îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său. ISPIRESCU, L. 4. Iepurii și-au semănat ardei, pieirea capului lor, se zice despre cei care, prin faptele lor nechibzuite, se pun singuri în primejdie. • Expresia: A fi (sau a se afla) la pieire = a fi (sau a se afla) în primejdie de moarte. Bine-ai venit, moș Dane! ce-vînt ie-aduse-aice? – Vînt rău și de jălire! Ne calcă iar păgînii, frate, și țara-i la pieire. ALECSANDRI, P. III 285. Dă lui pe loc de știre Că mă aflu la pieire. id. P. P. 126. 2. figurat Dispariție, distrugere, prăbușire, nimicire. Ai crede că-i pieirea lumii. VLAHUȚĂ, R. P. 66. Un bîtlan pășind încet, Zice: «Nu-i pieirea lumii... vînătorul e poet!». ALECSANDRI, P. III 63. Boieria și domnia aducea pieirea țării. BĂLCESCU, O. I 351. – Variantă: (regional) pieríre (COȘBUC, P. I 236, RETEGANUL, P. III 24) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PIEIRE: PIEIRE s. 1. dispariție, (familial figurat) evaporare, volatilizare. (pieire cuiva fără urmă.) 2. decedare, deces, dispariție, moarte, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livresc) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (învechit și popular) săvîrșire, (popular) pierzanie, pierzare, (regional) pieiște, topenie, (învechit) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ironic) crăpare, (argotic) mierleală, mierlire, verdeș. (pieire unei persoane.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIEIRE: PIEÍRE substantiv feminin Acțiunea de a pieri și rezultatul ei. 1. Moarte (violentă, năprasnică); ucidere, omor. ♦ (În limbajul bisericesc) Pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale și a căderii în păcat. ♦ (învechit și regional) Pericol, primejdie de moarte; prin extensie necaz, supărare. 2. Distrugere, nimicire; dispariție; decădere, ruinare. ♦ Încetare, anulare, suprimare. [Variante: (regional) pieríre substantiv feminin] – vezi pieri. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIEIRE: PIEÍRE substantiv feminin Acțiunea de a pieri și rezultatul ei. 1. Moarte (violentă, năprasnică); ucidere, omor. ♦ (În limbajul bisericesc) Pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale și a căderii în păcat. ♦ (învechit și regional) Pericol, primejdie de moarte; prin extensie necaz, supărare. 2. Distrugere, nimicire; dispariție; decădere, ruinare. ♦ Încetare, anulare, suprimare. [Variante: (regional) pieríre substantiv feminin] – vezi pieri. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PIEIRE: PIEÍRE pieirei forme 1) vezi A PIERI. 2) Încetare din viață; moarte; pierzanie. 3) Primejdie de moarte. 4) Nimicire totală; distrugere completă. [G.-D. pieirii] /v. a pieri Forme diferite ale cuvantului pieire: pieirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pieire: pieíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pieírii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pieire: pieíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pieírii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PIEIRE' PIEDICÚȚĂPIÉDINPÍEIPIEI-RÓȘIIPIEÍREPIEÍȘTEPIEITÓRPIEIZĂTÓRPIEL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pieire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pieire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pieire cuiva fără urmă. Pieire unei persoane. PIEÍRE pieirei forme 1 vezi A PIERI. |
GRAMATICA cuvântului pieire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pieire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pieire poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pieire? Vezi cuvântul pieire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pieire?[ pi-ei-re ] Se pare că cuvântul pieire are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pieire Inţelegi mai uşor cuvântul pieire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi sau a se afla la pieire = a fi sau a se afla în primejdie de moarte |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pieire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face pe cineva chiseliță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
