eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție pierdut


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Pierdut [ pi-er-dut ]
VEZI SINONIME PENTRU pierdut PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului pierdut în mai multe dicționare

Definițiile pentru pierdut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIERDUT:
PIERDÚT, -Ă, pierduți, -te, adjectiv

1. Care nu se mai găsește în posesiunea cuiva, nu mai este la locul lui obișnuit, nu se știe unde se află. Viața asta-i bun pierdut Cînd n-o trăiești cum ai fi verb reflexiv:ut. COȘBUC, P. I 256.

2. (Despre ființe) Care a plecat din locul unde era, căruia nu-i mai știm de urmă; rătăcit. Cad fulgi pe cîmpul gol Și plînge-o rîndunică Pierdută dintr-un stol. COȘBUC, P. I 278. La castel în poartă calul Stă a doua zi în spume, Dar frumoasa lui stăpînă A rămas pierdută-n lume. EMINESCU, O. I 68.
♦ Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață, mort. Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! EMINESCU, O. I 118.
       • (Substantivat) Cu geana ta m-atinge pe pleoape. Să simt fiorii strîngerii in brațe

– Pe veci pierduto, vecinic adorato! EMINESCU, O. I 120.

3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; șters, estompat. Printre crengi, pierdute-n ceață Luna-ncet la geam apare. IOSIF, PATR. 45. Departe munții cu fruntea încununată de codri, cu poalele pierdute în văi cu izvoare albe. EMINESCU, N. 49. Și pe-ntinderea pustie fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. ALECSANDRI, P. A. 112.
♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins. Auzeam, din ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor. SADOVEANU, O. VI 277. Cu glas pierdut își caută amantul. TOPÎRCEANU, B. 101. Lătrătura lor chelălăită, cînd mai apropiată, cînd apoi pierdută prin atmosfera rărită de ger răsună... la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41.
♦ (Despre culori) Palid, decolorat, șters. Ochiurile de un verde palid, pierdut, al parcurilor tinere. STANCU, U.R.S.S. 197.

4. Copleșit de gînduri sau sentimente, stăpînit de emoție puternică; prin extensie desperat. Topită de veghere bunica toarce, toarce, Cu mințile p-aiurea, cătînd la foc, pierdută. IOSIF, vezi 42. Pierdută, nemaiștiind ce face, alergă într-un suflet în casă. VLAHUȚĂ, O. A. 125. Pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz. EMINESCU, O. I 82.
       • (Determinat prin «în gînduri») Umbla pierdut în gîndurile lui. DUMITRIU, N. 60. Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri. EMINESCU, O. I 35. (Adverbial) Ea n-a mai plîns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-l vedea. COȘBUC, P. I 152.
       • Expresia: Cu ochii pierduți = privind în vag, dus pe gînduri. Călărește... cu ochii pierduți în depărtări. SADOVEANU, O. I 566. Stătea în același loc, cu mîna repetînd mereu același gest, cu ochii pierduți după cei plecați. REBREANU, R. II 103. Stătui așa multă verb reflexiv:eme cu ochii pierduți în întunerecul șoselei și deodată mi se păru că aud un țipăt dureros pierzîndu-se în liniștea nopții. DUNĂREANU, CH. 124.

5. (Despre persoane) Aflat în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). Leahul rîdea, c-o gură mare și știrbă; și-ntr-o clipă de cumpănă, Cantemir-bei se simți pierdut. SADOVEANU, O. VII

13. Ai mei pierduți sînt, pașă, toți, O, mîntuie-i, de verb reflexiv:ei, că poți! COȘBUC, P. I 109. Eu poate să mai scap... dar d-ta... d-ta ești pierdut. CARAGIALE, O. I 172.
       • (Substantivat) Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strînși, fără de glas, Ca un pierdut. COȘBUC, P. I 146.

6. Care n-a fost folosit bine; nevalorificat; irosit. Părintele Antonie se gîndi numaidecît la o viață de om pierdută. SADOVEANU, O. VII 366. Se încăpățîna... să-și cîștige anul pierdut și să se întoarcă la viața pentru care simțise chemare. C. PETRESCU, R. DR. 29. Ziua aceea socotind-o pierdută, o însemna... cu o cruce. DRĂGHICI, R. 153.
Forme diferite ale cuvantului pierdut: pierdut-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PIERDUT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIERDUT:
PIERDÚT, -Ă, pierduți, -te, adjectiv

1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obișnuit, despre care nu se știe unde se află.
♦ Care nu mai există, care a dispărut.

2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă; rătăcit.
♦ Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață; mort.

3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; șters, estompat.
♦ (Despre culori) Pal, șters.
♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins.

4. Absorbit de o activitate, de o problemă; copleșit de gânduri sau de sentimente, stăpânit de o emoție puternică; prin extensie desperat.
♦ (Despre ochi, privire) Ațintit în gol, rătăcit.

5. (Despre oameni) Aflat într-o situație foarte grea, în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale).
♦ (Despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; care practică prostituția.

6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva în zadar, care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin folos.

– vezi pierde.
Forme diferite ale cuvantului pierdut: pierdut-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PIERDUT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIERDUT:
PIERDÚT, -Ă, pierduți, -te, adjectiv

1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesia proprietarului, care nu mai este la locul lui obișnuit, despre care nu se știe unde se află.
♦ Care nu mai există, care a dispărut.

2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă; rătăcit.
♦ Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață; mort.

3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; șters, estompat.
♦ (Despre culori) Pal, șters.
♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins.

4. Absorbit de o activitate, de o problemă; copleșit de gânduri sau de sentimente, stăpânit de o emoție puternică; prin extensie disperat.
♦ (Despre ochi, privire) Ațintit în gol, rătăcit.

5. (Despre oameni) Aflat într-o situație foarte grea, în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale).
♦ (Despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; care practică prostituția.

6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva în zadar, care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin folos.

– vezi pierde.
Forme diferite ale cuvantului pierdut: pierdut-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PIERDUT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PIERDUT:
PIERDUT adjectiv

1. rătăcit, răzlețit, răzuit. (Oaie pierdut.)

2. estompat, pal, palid, stins, șters, (regional) sărbeziu, (figurat) dulce, moale. (Culori pierdut.)

3. apus, dispărut, trecut. (verb reflexiv:emuri pierdut.)

4. absent. (O privire pierdut.)

5. irosit, risipit. (verb reflexiv:eme pierdut în zadar.)

6. ratat, scăpat. (Ocazie pierdut.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PIERDUT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PIERDUT:
PIERDÚT pierduttă (pierdutți, pierdutte)

1) (despre culori) Care a devenit palid, șters.

2) (despre persoane) Care este copleșit de frământări lăuntrice.

3) (despre persoane) Care se află într-o situație foarte grea.
       • Om pierdut om decăzut moral. /v. a (se) pierde
Forme diferite ale cuvantului pierdut: pierduttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

pierdut
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pierdut:
pierdut a.

1. ce nu se mai posedă: bani pierduți;

2. rău întrebuințat: timp pierdut;

3. figurat discreditat: un tânăr pierdut;

4. cufundat: pierdut în visuri.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PIERDUT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PIERDUT:
PIERDÚT adjectiv, substantiv verbal decedat, defunct, dispărut, mort, răposat.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

pierdut
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pierdut:
pierdut adjectiv, substantiv verbal DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Pierdut
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Pierdut:
Pierdut ≠ găsit
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'PIERDUT'
PIÉRDEPIERDE-VÁRĂPIÉRDEREpierdevarăPIERDÚTPIERDÚTĂPIERÍPIERICIÓSPIERICIÚNE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Pierdut
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pierdut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Oaie pierdut.
Culori pierdut.
Verb reflexiv:emuri pierdut.
O privire pierdut.
Verb reflexiv:eme pierdut în zadar.
Ocazie pierdut.
PIERDÚT pierduttă pierdutți, pierdutte 1 despre culori Care a devenit palid, șters.
       • Om pierdut om decăzut moral.
Verb reflexiv:emuri pierdut.
O privire pierdut.
Ocazie pierdut.

GRAMATICA cuvântului Pierdut?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pierdut.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Pierdut poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Pierdut sa indeplinească rolul de: substantiv, verb

CUM DESPART ÎN SILABE pierdut?
Vezi cuvântul pierdut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pierdut?
[ pi-er-dut ]
Se pare că cuvântul pierdut are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Pierdut
Inţelegi mai uşor cuvântul pierdut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Cu ochii pierduți = privind în vag, dus pe gînduri

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Pierdut

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Hipofosforic adjectiv masculin în sintagma acid hipofosforic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
persoană care suferă de o boală nervoasă
teren plantat situat pe teritoriul unei așezări
acid oxigenat al fosforului cristalin
spațiul dintre scenă și primul rând de scaune într-o sală de spectacol, amenajat sub nivelul scenei și al sălii, în care stă orchestra; fosa orchestrei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app