 | as |
|
| Pir [ pir ] VEZI SINONIME PENTRU pir PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pir în mai multe dicționareDefinițiile pentru pir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIR: PIR substantiv masculin Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom tîrîtor foarte rezistent, care se întinde repede prin locuri cultivate și nisipoase, producînd pagube agriculturii; din rizomul ei se face o băutură cu efecte diuretice (Agropyrum repens). Fii sigur că, de cumva nu vei avea neghină Și pir în holdă, griul va crește ca din rîu. COȘBUC, P. II 192. Așa de bine îngrijeau de grădina lor, încît săi fi dat mult cu multul, nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă, ori de pir sau altă buruiană urîcioasă. ISPIRESCU, U. 13. Se întinde ca pirul, se spune despre o persoană prea stăruitoare, de care nu scapi ușor. • Compuse: pir-roșu = rogoz; pir-pădureț = specie de pir înalt pînă la 1 m, cu frunze aspre cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PIR: PIR (< limba bulgară) substantiv masculin Graminee perenă, cu rizom târâtor și frunze liniare, cu flori verzi, grupate în spic, răspândită ca buruiană în culturi (Agropyron repens). Rizomul are proprietăți diuretice, antimicrobiene, tonice, depurative și febrifuge. • Pir gros = graminee perenă scundă (10-50 cm), cu stoloni, cu spiculețe sesile, uniflore, dispuse în două șiruri longitudinale pe axa spicelor; spicele (4-5) sunt așezate digitat la vârful tulpinii (Cynodon dactylon). Comună în regiuni de câmpie și dealuri joase, adesea în locuri bătătorite, pajiști, pârloage, vii, terenuri nisipoase. În culturile irigate este dăunător. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIR: PIR substantiv masculin Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). • Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din limba bulgară pir. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pîr: pîr interjecție – Imită trosnetul, zgomotul unei lovituri, pocnitura unui lemn uscat etc. Creație expresivă, conform hîr, mîr, bîr, cîr, pîrț. – derivat pîrîi, verb (a pocni, a trosni, a arde cu scîntei); pîrîit, substantiv neutru (pocnet, trosnet); pîrîitoare, substantiv feminin (morișcă; specie de lăcustă, Psophus stridulus), conform cîrîitoare; pîrîitură, substantiv feminin (trosnet); pîrîi, verb (a trosni, a pocni). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIR: PIR substantiv masculin Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). • Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din limba bulgară pir. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pir: pir m. (vechea slavă pyro, alac, limba rusă pyréĭ, sîrb. pir, despre vgr. pyrós, grîŭ). Costeĭ, păru porculuĭ, porcie, o plantă graminee cu rizoma tîrîtoare care cauzează marĭ pagube în semănăturĭ (triticum [saŭ agropýrum] répens). – Ca să stîrpeștĭ piru, trebuĭe săpăturĭ adîncĭ. Din rizoma luĭ se face o băutură răcoritoare și diuretică. – Moldova popular chir. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PIR: PIR substantiv (botanică) 1. (Agropyrum repens) (regional) ovăz, păiuș, pipirău, răgălie. 2. pir-de-țelină (Cynodon dactylon) = iarba-cîinelui, pir-gros, (regional) costrei, curcubeu, pirău, iarba-vîntului, iarbă-cîinească; pir-gros (Cynodon dactylon) = iarba-cîinelui, pir-de-țelină, (regional) costrei, curcubeu, pirău, iarba-vîntului, iarbă-cîinească. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÎR: PÎR2 interjecție (Adesea cu sunetul «r» prelungit) Onomatopee care redă zgomotul sau trosnetul unui corp care se rupe sau se despică. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrr! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, O. A. 151. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PIR: PIR m. Iarbă cu rizom ramificat și cu tulpină de tip pai, având frunze liniare, aspre pe față, și flori în formă de spic, dispuse distanțat pe axa tulpinii, care crește printre plantele de cultură, împiedicând dezvoltarea acestora. /<bulg. pir Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PIR: PIR, comerț în jud. Satu Mare, situată în C. Tășnadului, pe râul Ier; 1.673 locuțiune (2003). Viticultură. În satul P., menționat documentar în 1474, se află o biserică din secolul 15. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÎR: PÎR3 substantiv masculin (Regional) Cel care pîrăște; pîrîș, reclamant. Ștefan-vodă auzea, Mîna pe condei punea Și pe hîrtie scria, în mîna pîrului c-o da. matematică FOLK. 105. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pir: pir n. plantă din fam. gramineelor, flagelul țarinilor, se întinde mult pe pământ (Triticum repens). [slava PYRO]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pîr: pîr, interjecție care arată huĭetu frîngeriĭ saŭ spargeriĭ. vezi pîrîĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÎR: PÎR1 conjuncție vezi pînă1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PIR: PIR substantiv verbal rogoz. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pir: pir substantiv verbal ROGOZ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PIR-: PIR- vezi piro-. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Mic dicționar mitologic greco-roman dă următoarea definitie pentru Pir: Pir = Pyrrhus. Definiție sursă: Mic dicționar mitologic greco-roman |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pir: pir substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pir: pir substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PIR' pipotósPIQUERIAPIQUETPIRPIRPIR-RÓȘUPiraPIRACICABAPiracmon |
GRAMATICA cuvântului pir? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pir. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pir poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pir? Vezi cuvântul pir desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pir?[ pir ] Se pare că cuvântul pir are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pir Inţelegi mai uşor cuvântul pir dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Compuse: pir-roșu = rogoz; pir-pădureț = specie de pir înalt pînă la 1 m, cu frunze aspre cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire Agropyrum caninum Pir gros = graminee perenă scundă 10-50 cm, cu stoloni, cu spiculețe sesile, uniflore, dispuse în două șiruri longitudinale pe axa spicelor; spicele 4-5 sunt așezate digitat la vârful tulpinii Cynodon dactylon Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire Agropyrum caninum Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire Agropyrum caninum Pir-de-țelină Cynodon dactylon = iarba-cîinelui, pir-gros, regional costrei, curcubeu, pirău, iarba-vîntului, iarbă-cîinească; pir-gros Cynodon dactylon = iarba-cîinelui, pir-de-țelină, regional costrei, curcubeu, pirău, iarba-vîntului, iarbă-cîinească Pir = Pyrrhus |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pir |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Juxtalineară, juxtalineare, adjectiv feminin în sintagma traducere juxtalineară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
