 | as |
|
| Plebeu [ ple-beu ] VEZI SINONIME PENTRU plebeu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului plebeu în mai multe dicționareDefinițiile pentru plebeu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLEBEU: PLEBÉU, plebei, substantiv masculin (La romani) Persoană care făcea parte din plebe; (azi livresc) persoană din păturile de jos ale societății împărțite în clase. Esteți ai veacului XIX negau posibilitatea unei literaturi care să se ocupe de plebei: țărani și muncitori. SADOVEANU, E. 193. Costea dădu din umeri, cu ostilitate de plebeu pentru toată umanitatea din clasa întîi. C. PETRESCU, C. vezi 117. Ca un furnicar cu ațe nenumărate, plebeii mișunau de pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. ♦ (Adjectival, uneori peiorativ) De rînd, lipsit de distincție. Om vulgar în toată puterea cuvîntului, plebeu, pretențios și egoist. despre ZAMFIRESCU, la CADE. (figurat) Nu sînt decît flori plebee, cum le zic eu. NEGRUZZI, S. I 96. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLEBEU: PLEBÉU, -ÉE, plebei, -ee, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. (În antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) care este asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; prin extensie (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din latina plebeius. Forme diferite ale cuvantului plebeu: plebeu-Ée Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLEBEU: PLEBÉU, -EE, plebei, -ee, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. (În Roma antică) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; prin extensie (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din latina plebeius. Forme diferite ale cuvantului plebeu: plebeu-ee Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLEBEU: PLEBÉU plebeui m. 1) (în Roma antică) Persoană care făcea parte din plebe. 2) (în evul mediu) Orășean sărac. 3) Persoană fără drepturi sociale, lipsită de merite și coruptă. /<lat. plebeius Forme diferite ale cuvantului plebeu: plebeui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLEBEU: PLEBÉU, -ÉE adjectiv, substantiv masculin forme 1. (cetățean roman) care aparținea plebei; plebeian. 2. (om) care face parte din plebe. (< latina plebeius) Forme diferite ale cuvantului plebeu: plebeu-Ée Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plebeu: plebéu substantiv masculin, adjectiv masculin, articulat plebéul, plural plebéi, articulat plebéii; forme singular și plural plebée, singular articulat plebéea, genitiv dativ singular articulat plebéei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plebeu: plebeu a. și m. 1. care era din rândurile poporului, la Romani; 2. la popoarele moderne, cel ce nu face parte din nobleță. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLEBEU: PLEBÉU substantiv masculin Cetățean roman care aparținea plebei. ♦ ((livresc)) Om de rând. [< latina plebeius]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plebeu: plebéu adjectiv masculin, substantiv masculin, plural plebéi; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural plebée Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLEBEU: PLEBEU substantiv, adjectiv (livresc) plebeian. (plebeu din Roma antică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Plebeu: Plebeu ≠ aristrocrat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLEBEU' PLEBEIANÍSMPLEBEIÁTPLEBÉICplebeísmPLEBÉUplebícolPLEBISCÍTPLEBISCITÁRplebiscitarísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Plebeu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plebeu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PLEBÉU plebeui m. Plebeu din Roma antică. Plebeu din Roma antică. |
GRAMATICA cuvântului Plebeu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plebeu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Plebeu poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plebeu? Vezi cuvântul plebeu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plebeu?[ ple-beu ] Se pare că cuvântul plebeu are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Plebeu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Calul de dar nu se caută la dinți sau în gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul plebeu are forma: plebéi
