 | as |
|
| Ponor [ po-nor ] VEZI SINONIME PENTRU ponor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ponor în mai multe dicționareDefinițiile pentru ponor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru ponor: ponór, ponoáre, substantiv neutru (popular) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6. poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (figurat) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PONÓR: PONÓR, ponoare, substantiv neutru Coastă prăpăstioasă formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi; povîrniș. vezi rîpă. Spre dreapta, se adîncea un ponor. SADOVEANU, vezi forme 44. A trecut întîi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. TOPÎRCEANU, P. 150. S-au aflat la Movilău De Codreanul cela rău Că se primblă prin ponoare, Prin potice fără soare. ALECSANDRI, P. P. 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ponor: ponór n., plural oare (vechea slavă po-norŭ, locu unde un rîŭ se ascunde supt pămînt, despre nyrati, a se scufunda; sîrb. limba cehă ponor. vezi năruĭ și norcă). estoniană Costișă surpată, prăpăstioasă: umbla lupu pin ponoare ( vezi tihăraĭe). geografie Unirea a doŭă doline evoluate la forma uneĭ elipse lunguĭețe în terenurĭ calcaroase, gipsoase orĭ cloro-sodice. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PONÓR: PONÓR, ponoare, substantiv neutru 1. (popular) Povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren. 2. Formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit. – Din limba slavă (veche) ponorŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ponor: ponor n. scobitură a terenului în formă de pâlnie (produsă de ploi în urma devastării unei păduri): se primblă prin ponoare, pe potece fără soare popular [slava PONORŬ, locul unde apa se ascunde în pământ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PONÓR: PONÓR, ponoare, substantiv neutru Formă de relief din regiunile carstice, aven, dolină sau microdepresiune, prin care apele de suprafață se scurg în subteran. – Din limba slavă (veche) ponorŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PONOR: PONOR substantiv (georgrafic) rîpă, văgăună, (popular) mal, surpătură, (regional) afundătură, tudină, țifleică, (Muntenia și Olt.) sodom, (învechit) strămină. (Teren cu ponore.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PONÓR: PONÓR ponoroáre n. Coastă abruptă rezultată din surpări sau prăbușiri de teren. /<bulg., limba sârbă ponor Forme diferite ale cuvantului ponor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ponor: ponór (popular) substantiv neutru, plural ponoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ponor: ponór substantiv neutru, plural ponoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PONÓR: PONÓR substantiv verbal râpă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ponor: ponor substantiv verbal GÎRLĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PONOR' PONÓDponofobíeponohócponojnuíPONÓRPONORAȘUPONORÂTponorâtóriuPONORÂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ponor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ponor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Teren cu ponore. PONÓR ponoroáre n. |
GRAMATICA cuvântului ponor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ponor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ponor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ponor? Vezi cuvântul ponor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ponor?[ po-nor ] Se pare că cuvântul ponor are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ponor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Administrație de stat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ponor are forma: ponoáre
