 | as |
|
| Pont [ pont ] VEZI SINONIME PENTRU pont PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pont în mai multe dicționareDefinițiile pentru pont din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PONT: PONT2, ponturi, substantiv neutru I. (Învechit) 1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. Logica este de a se opri la pontul unde un princip se lovește cu alt princip. RUSSO, S. 85. • Locuţiune adverbiala (Familiar) La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc. Hrisanti are să vie tocmai la pont, că doar cunosc eu ce madea-i Hrisanti. HOGAȘ, H. 37. A, bravo, mi-ai venit la pont, șezi colea și ascultă, VLAHUȚĂ, O. A. III 25. Ne culcăm frumușel, nu prea tîrziu și nici prea devreme, ca să ne putem scula dimineață la pont. CARAGIALE, O. VII 32. • Expresia: A pune pont = a hotărî, a însemna locul potrivit (pentru ceva). S-o dus la locul unde pusese ei pont de cu sară. ȘEZ. III 3. 2. Articol, paragraf (dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție); prin extensie legea însăși. Aceasta era pe verb reflexiv:emea boierescului: în urmă, cînd veni pontul [de desființare a boierescului] se schimbă și regula. SEVASTOS, N. 342. Slujitorii... îngrijesc, pentru toată siguranția, odihna și buna orînduială a tot orașului, și iarăși pentru fieșcare deosibit, orînduiți cu deosibite ponturi. GOLESCU, î. 51. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor. Toți cîți ne-am întors în țară din școlile străine ne-am dat de misiune: dezrobirea țăranilor de lanțurile iobăgiei, pontului și clăcii. KOGĂLNICEANU, S. A. 212. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct. Limba noastră... nu este fără gramatică... și fără ortografie; ci mai ales în acest pont al ortografiei întrece pe multe altele. NEGRUZZI, S. I 5. Proiectul acesta... ne dă și măsura a trii ponturi ce au cîștigat conștiința obștească de astăzi. RUSSO, S. 119. Uite, cucoane, la pontul acesta nu mă unesc cu părerea domniei-tale. FILIMON, C. 114. • Locuţiune adverbiala (În legătură cu verbe de declarație) Cu ponturi = cu toate circumstanțele, cu toate amănuntele; în chip amănunțit. Și-i spuse cum știu mai cu ponturi, din fir în păr, toată întîmplarea. RETEGANUL, P. V 11. II. 1. Aluzie (răutăcioasă), ironie, împunsătură. Dascălul Iov i-a făcut poate anume acest pont; dar el cu mintea la cîte și cîte alte lucruti n-a băgat de samă. SADOVEANU, P. M. 161. Și cîte ponturi și ponosuri nu da dintr-însul de-i era și lui lehamete cîteodată să se mai întîlnească cu cineva și să-l mai stîrnească la vorbă. CREANGĂ, a. 141. • Expresia: A vorbi în ponturi = a vorbi în pilde, a da să se înțeleagă pe departe. A bate (cuiva) pontul = a face aluzie la ceva, a da cuiva să înțeleagă. Avea obicei ca în fiecare dimineață cînd se ducea la crîșmarul satului [să-i zică] «bună dimineață și-un rachiu». Cumătru-so, crîșmarul... îl cinstea în fiecare dimineață cu cîte un rachiu, după ce mai întîi țiganul îi bătea pontul de mai sus.I. Hristos IV 61. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei ca cea mai de valoare); prin extensie prilej favorabil la joc. • Expresia: A-i face cuiva pontul... = a trage pe cineva pe sfoară, a-i face cuiva o figură. Și zi, mă lucrași, ai? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea. CARAGIALE O. I 140. (Argou) A vinde pontul = a destăinui cuiva un secret, (mai ales) a da indicații unui borfaș cu privire la locurile de unde se poate fura. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PONT: PONT2, ponturi, substantiv neutru I. 1. (familial) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. • Expresia: A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) să înțeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); prin extensie prilej favorabil (la joc). • Expresia: A-i face (cuiva) pontul = a înșela (pe cineva). (familial) A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit. II. (învechit) 1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. • Locuţiune adverbiala (familial) La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc. • Expresia: A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție; prin extensie legea, statutul etc. respectiv. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct. – Din limba maghiară pont. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PONT: PONT2, ponturi, substantiv neutru I. 1. (familial) Aluzie răutăcioasă, ironie. • Expresia: A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) să înțeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); prin extensie prilej favorabil (la joc). • Expresia: A-i face (cuiva) pontul = a înșela (pe cineva). (familial) A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit. II. (învechit) 1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. • Locuţiune adverbiala (familial) La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc. • Expresia: A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție; prin extensie legea, statutul etc. respectiv. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct. – Din limba maghiară pont. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PONT: PONT, stat antic în partea central-nordică a Asiei Mici, pe terit. de azi al Turciei. Satrapie persană, cucerită de Alexandru Macedon, a devenit regat independent cu capitala la Amaseia și apoi Sinope sub Mitridate II (281-260 î. Hr.), Cunoaște apogeul dezvoltării sale în verb reflexiv:emea lui Mitridate VI Eupator (120/112-63 î. Hr.). Cucerit de trupele romane ale lui Pompei cel Mare (63 î. Hr.), iar partea de V a Regatului unită cu Bitinia (provincia Pontus și Bitinia), partea de E rămâne un stat clientelar pân în 47 î. Hr., când a fost alipită, în timpul lui Nero, provinciei romane Galatia. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PONT: PONT1, ponți, substantiv masculin (Franțuzism rar) Cel care pontează o sumă de bani la jocurile de noroc (în special la cărți); pontator. Ponții, adică cei ce luptaseră pînă acum împotriva fericitului bancher, își consultau buzunarele secătuite... ca să-și mai încerce o dată norocul. EFTIMIU, N. 19. Și cu patru aș fi cîștigat; pontul avea: opt peste cinci. DELAVRANCEA, S. 142. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PONT: PONT2 ponturi n. 1) fam. Aluzie răutăcioasă; vorbă înțepătoare; împunsătură. • A vorbi în ponturi a da de înțeles. 2) Carte de joc considerată ca având valoarea cea mai mare. • A vinde cuiva pontul a destăinui cuiva un secret în schimbul unui câștig. 3) învechit Punct care fixează o limită (în spațiu sau în timp). • La pont la momentul oportun; la țanc. /<ung. pont Forme diferite ale cuvantului pont: ponturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pont: pont n., plural urĭ (ung. pont, despre italiana punto saŭ latina punctum). Vechĭ. Azĭ popular saŭ iron. Punct, loc anumit: gardistru din pont. Moment oportun: taman la pont. Punct, condițiune, articul: toate ponturile învoĭeliĭ. (A face pont, a face clacă, corvadă). Aluziune potrivită. A da ponturĭ, a face aluziune. A face cuĭva pontu, a-l satisface. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pont: pont substantiv verbal APUCĂTURĂ. ARTICOL. CAPITOL. CAPRICIU. CHEF. COMPORTAMENT. COMPORTARE;. CONDUITĂ. DEPRINDERE. EXTRAS. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. FRAGMENT. MAIMUȚĂREALĂ. MANIERE. MOFT. MORAVURI. NAZ. NĂRAVURI. OBICEIURI. OCAZIE. PARAGRAF. PASAJ. POFTĂ. PRILEJ. PROSTEALĂ. PUNCT. PURTARE. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru pont: pont, ponturi substantiv neutru 1. aluzie răutăcioasă, împunsătură, ironie. 2. (cart.) carte valoroasă. 3. secret aducător de profituri celui căruia îi este dezvăluit. 4. (argoul lumii interlope) locuință ce urmează a fi spartă. 5. (argoul lumii interlope) informație culeasă de hoții specializați în furturi din locuințe. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Pont: Pont, provincie în Asia Mică la est de Marea Neagră, numită în vechime Pontul Euxin (Pontus Euxinus). Era patria lui Pilat. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pont: pont2 (ironie, carte de joc, paragraf, lege, punct) (învechit, fam.) substantiv neutru, plural pónturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PONT: PONT substantiv pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaș. (pont la unele jocuri de noroc.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PONT: PONT substantiv pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaș. (pont la unele jocuri de noroc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PONT: PONT1, ponți, substantiv masculin (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din limba franceza ponte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PONT: PONT1, ponți, substantiv masculin (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din limba franceza ponte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pont: pont (ironie, carte de joc, paragraf, lege, punct) substantiv neutru, plural pónturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pont: pont1 (pontator la jocurile de noroc) (rar) substantiv masculin, plural ponți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Pont: Pont n. vechiu regat în Azia-Mică pe Pont-Euxin. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PONT: PONT substantiv masculin pontator1. (< limba franceza ponte) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pont: pont substantiv masculin, plural ponți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Mic dicționar mitologic greco-roman dă următoarea definitie pentru Pont: Pont = Pontus. Definiție sursă: Mic dicționar mitologic greco-roman |
CUVINTE APROPIATE DE 'PONT' PONOSLUÍTPONOSLUITÓRPONÓVponovíPONTPont-EuxinPONTÁPONTAGÍUPONTÁJ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Pont Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pont dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PONT2 ponturi n. • A vorbi în ponturi a da de înțeles. • A vinde cuiva pontul a destăinui cuiva un secret în schimbul unui câștig. • La pont la momentul oportun; la țanc. Pont la unele jocuri de noroc. Pont la unele jocuri de noroc. |
GRAMATICA cuvântului Pont? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pont. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Pont poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pont? Vezi cuvântul pont desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pont?[ pont ] Se pare că cuvântul pont are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Pont Inţelegi mai uşor cuvântul pont dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Familiar La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc A pune pont = a hotărî, a însemna locul potrivit pentru ceva Locuţiune adverbiala În legătură cu verbe de declarație Cu ponturi = cu toate circumstanțele, cu toate amănuntele; în chip amănunțit A vorbi în ponturi = a vorbi în pilde, a da să se înțeleagă pe departe A bate cuiva pontul = a face aluzie la ceva, a da cuiva să înțeleagă = a trage pe cineva pe sfoară, a-i face cuiva o figură Argou A vinde pontul = a destăinui cuiva un secret, mai ales a da indicații unui borfaș cu privire la locurile de unde se poate fura A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde A bate cuiva pontul = a face cuiva aluzie la ceva, a-i da cuiva să înțeleagă ceva A-i face cuiva pontul = a înșela pe cineva Familial A vinde cuiva pontul = a dezvălui cuiva un secret prin care poate obține un avantaj, un profit Locuţiune adverbiala familial La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde A bate cuiva pontul = a face cuiva aluzie la ceva, a-i da cuiva să înțeleagă ceva A-i face cuiva pontul = a înșela pe cineva Familial A vinde cuiva pontul = a dezvălui cuiva un secret prin care poate obține un avantaj, un profit Locuţiune adverbiala familial La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva Pont = Pontus |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Pont |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cioplit numai din bardă sau cu barda?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pont are forma: pónturi
