eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție posomori


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Posomorî́ [ po-so-mo-rî́ ]
VEZI SINONIME PENTRU posomorî́ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului posomori în mai multe dicționare

Definițiile pentru posomori din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a posomorî
Verbul: a posomorî (forma la infinitiv)
A posomorî conjugat la timpul prezent:
  • eu posomoresc
  • tu posomorești
  • el ea posomorește
  • noi posomorim
  • voi posomoriți
  • ei ele posomoresc
VEZI VERBUL a posomorî CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POSOMORÎ́:
POSOMORÎ́, posomorăsc, verb IV.

1. reflexiv Ase întuneca la față (din cauza nemulțumirii), a se întrista. Nu după mult timp, împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mai mică din ce în ce slăbea și se posomora. ISPIRESCU, L. 52. Cînd sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorîră. EMINESCU, N.

7. Lăpușneanul, posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146.
♦ A lua o înfățișare severă, a se încrunta. împăratul s-a posomorit rău de tot.

– adică: să nu te socotești că-i glumă ce-ți spui eu. CARAGIALE, O. III 104.
♦ tranzitiv A face pe cineva să se întristeze, a cauza cuiva tristețe. Cînd se pune la piano, pare că geniul muzicii o insuflă. Dacă cîndva verb reflexiv:eun nor mîhnicios mă posomorăște, un allegro vivace mă înveselește. NEGRUZZI, S. I 75.

2. reflexiv (Despre cer) A se acoperi de nori; prin extensie (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis. Cerul se posomori, se căptuși cu plumb și ciorile începură a se văita pe sub nourii cenușii. SADOVEANU, O. VI 255. Un vînt de gheață se stârni din șesuri. Dimineața se posomori, cenușie. C. PETRESCU, S. 175. De se posomorăște cerul, plămădește bogățiile, de iese soarele, cresc bogățiile. DELAVRANCEA, O. II 120.
       • unipersonal Cît ne-a prins (marea) în larg, a și început, a se posomorî. VLAHUȚĂ, la TDRG.
       • figurat Știți una? Rău! Orizonul politic s-a posomorît! ALECSANDRI, T. I 303.

3. tranzitiv figurat A da o notă de tristețe, a întuneca, a înnegura. O frînghie încărcată cu rufe. Niște cămăși bărbătești, de stambă văpsită, posomorăsc locul. BASSARABESCU, vezi 29. Sufletul mi-am amărît, Viața mi-am posomorît. TEODORESCU, P. P. 273.- Variantă: posomorí (REBREANU, R. II 10, ALECSANDRI, P. P. 135) verb IV.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

POSOMORÎ́
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POSOMORÎ́:
POSOMORÎ́, posomorăsc, verb IV.

1. reflexiv (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista.
       • tranzitiv Vestea l-a posomorât.
♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta.
♦ figurat (Despre cer) A se acoperi cu nori; prin extensie (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios.

2. tranzitiv A da o notă de tristețe; a înnegura. [Variante: (regional) posomorí verb IV]

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POSOMORÎ́
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POSOMORÎ́:
POSOMORÎ́, posomorăsc, verb IV.

1. reflexiv (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista.
       • tranzitiv Vestea l-a posomorât.
♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta.
♦ figurat (Despre cer) A se înnora; prin extensie (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios.

2. tranzitiv A da o notă de tristețe; a înnegura. [Variante: (regional) posomorí verb IV]

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POSOMORÎ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POSOMORÎ:
POSOMORÎ verb

1. a se încrunta, a se întuneca, a se mohorî. (Ce te-ai posomori astfel?)

2. a (se) întrista, a (se) mîhni, (învechit) a (se) tînji, (figurat) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (S-a camposomori.)

3. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî. (Cerul s-a posomori.)

4. a se închide, a se mohorî, a se strica. (verb reflexiv:emea s-a posomori.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

posomorî
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru posomorî:
posomorî (posomorắsc, posomorît), verb

– A se întrista, a se întuneca, a se mohorî. limba slavă (veche) , conform limba rusă pasmurĕtĭ, limba cehă posmouriti, limba sârbă nasumoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 279; Tiktin). Hasdeu, cuvânt din Bătrîni, I, 299, credea într-o proveniență dacică.

– derivat posomor, adjectiv (Transilvania, mohorît, încruntat); posomoreală, substantiv feminin (amărăciune, tristețe).
Forme diferite ale cuvantului posomori: posomorắsc posomorip

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

posomorî́
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru posomorî́:
posomorî́ (a posomorí) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele posomorắsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea posomorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea posomorî́, persoana a treia plural: ei / ele posomorấră; m.m.c.p. persoana a treia singular: el / ea posomorấse, persoana a treia plural: ei / ele posomorấseră; conjunctiv prezent 3 să posomoráscă; gerunziu posomorấnd; participiu posomorất
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

posomorî
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru posomorî:
posomorî vezi

1. a se întuneca la față: cerul se posomorește;

2. figurat a fi posomorît. [slava PASMURIETI, a se întuneca].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

posomorî́
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru posomorî́:
posomorî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele posomorăsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea posomorá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural posomoráscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

POSOMORI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POSOMORI:
POSOMORÍ verb IV vezi posomorî.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POSOMORI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POSOMORI:
POSOMORÍ verb IV vezi posomorî.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POSOMORI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POSOMORI:
POSOMORÍ verb IV vezi posomori.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


CUVINTE APROPIATE DE 'POSOMORI'
POSOMORÁLĂPOSOMORẤREPOSOMORẤTPOSOMOREÁLĂPOSOMORÍPOSOMORÎ́REposomorîtposomorấreposomorắsc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL POSOMORI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului posomori dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ce te-ai posomori astfel? 2.
S-a camposomori.
Cerul s-a posomori.
Verb reflexiv:emea s-a posomori.
Posomorî́ a posomori verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele posomorắsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea posomorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea posomorî́, persoana a treia plural: ei / ele posomorấră; m.
S-a cam posomori la față.

GRAMATICA cuvântului POSOMORI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului posomori.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul POSOMORI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul POSOMORI sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE posomorî́?
Vezi cuvântul posomorî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul posomorî́?
[ po-so-mo-rî́ ]
Se pare că cuvântul posomorî́ are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL POSOMORI

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da cuiva mură-n gură?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a vorbi mult, a fi flecar
caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu
a-i da cuiva ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
reprezentarea pe peliculă a capului unui personaj
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app