eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție povara


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Povară [ po-va-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU povară PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului povara în mai multe dicționare

Definițiile pentru povara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POVARĂ:
POVÁRĂ, poveri, substantiv feminin

1. Greutate (mare); sarcină, încărcătură. în lumina vînătă se înșira convoiul cu poveri. C. PETRESCU, S.

9. Se clatină, lung țipă subt povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. IOSIF, P. 33. Care cu poveri de muncă Vin -încet și scîrțiind. COȘBUC, P. I 47.
       • figurat Dunărea curgea limpede, albastră, voioasă c-a scăpat de povara sloilor. SANDU-ALDEA, U. P. 24.

2. Trudă, chin. Răbdăm poveri, răbdăm nezioi Și ham de cai și jug de boi: Dar verb reflexiv:em pămînt! COȘBUC, P. I 207. Viața în sclavie este o povară, Iarnă nesjîrșită, fără primăvară. BOLINTINEANU, O.

11.
♦ Obligație; însărcinare grea, serviciu greu. Artemie crezînd

– după spusa babei

– că preotului o să-i pară grozav de bi-ne că-l scapă de povara a două sate, se apropie vesel și-i întinse mîna. STĂNOIU, C.

1. 32.

3. figurat Suferință morală, apăsare. Nu ameninț, dar îți zic Că prea mare e povara urii ca s-o mai ridic. DAVILA, vezi vezi 156. Mi-ar prii, pe-o așa iarnă, O-mpietrită amorțire. Să adorm, capul să-mi scutur De povara cugetării. VLAHUȚĂ, O. A. 87. Ia mai bine dacă poți, Chinurile de la toți Și povara inimii Și pustiul lacrimii. PĂUN-PINCIO, P. 43.

4. Veche unitate de măsură de 100-125 ocale, folosită în trecut la calcularea cantității mărfurilor. După ce îmi dai povara de Santal... să vii ca să-ți alegi ce-ți place din lucrurile mele. SADOVEANU, despre P. 158. În drumul Țarigradului... Unde-mi merg poverile, Toate zaherelile. TEODORESCU, P. P. 669.

– Variantă: (învechit și popular) povoáră, povoare (NEGRUZZI, S. II 187), substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

povară
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru povară:
pováră forme, plural erĭ și (vechĭ) ărĭ (vechea slavă povora, și podŭvora, targă). Vechĭ. O veche măsură de greutate (125 de ocale) numită și tar, tovar și sarcină (Iorga, Negoț. 227). Sumă de o mie de galbenĭ. Azĭ. Greutate, sarcină, încărcătură: povara uneĭ căruțe, unuĭ cal, uneĭ corăbiĭ, (și figurat) a anilor, a bătrînețiĭ.

– Și povoară și (vechĭ) pohoară, plural orĭ și (vechĭ) oare. Și povăr (Prav. Gov. 133) n. fără plural vezi tar și tărhat.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

POVARĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POVARĂ:
POVARĂ s.

1. greu, greutate, încărcătură, sarcină, (livresc) pondere, (popular) tărhat, (învechit și regional) pond, tar, tovar, (Moldova) tăbîrcă, (învechit) greață, greime. (Poartă în spate toată povara.)

2. apăsare, greutate, sarcină. (Mijlocul i se frînge sub povara bagajelor.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

povară
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru povară:
pováră substantiv feminin, genitiv dativ articulat povérii; plural povéri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

povară
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru povară:
pováră substantiv feminin, genitiv dativ articulat povérii; plural povéri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'POVARA'
PoussinpoutălípovălíPOVARPOVÁRĂPOVÂRGHIEPOVÁRNĂPOVARNAGERÍEpovarnagioáică

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL povară
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului povară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Poartă în spate toată povară.
Mijlocul i se frînge sub povară bagajelor.
Poartă în spate toată povară.

GRAMATICA cuvântului povară?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului povară.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul povară poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul povară sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul povară are forma: povéri
VEZI PLURALUL pentru povară la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE povară?
Vezi cuvântul povară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul povară?
[ po-va-ră ]
Se pare că cuvântul povară are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL povară

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune accentul pe ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit
traiectoria unui proiectil; pendul balistic, -ă
a scoate în relief, a da atenție deosebită unei probleme
sancțiune acordată de arbitru pentru o incorectitudine comisă de un jucător al unei echipe, care constă într-o lovitură executată de adversar în condiții avantajoase
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app