 | as |
|
| Predispunere [ pre-dis-pu-ne-re ] VEZI SINONIME PENTRU predispunere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului predispunere în mai multe dicționareDefinițiile pentru predispunere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREDISPUNERE: PREDISPÚNERE, predispuneri, substantiv feminin (Învechit) Faptul de a fi predispus la ceva; predispoziție, înclinare. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl Făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREDISPUNERE: PREDISPÚNERE, predispuneri, substantiv feminin (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; prin extensie predispoziție, înclinare. – vezi predispune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREDISPUNERE: PREDISPÚNERE, predispuneri, substantiv feminin (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; prin extensie predispoziție, înclinare. – vezi predispune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru predispunere: predispúnere (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat predispúnerii; plural predispúneri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru predispunere: predispunere substantiv verbal PREDISPOZIȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru predispunere: predispúnere substantiv feminin → dispunere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREDISPUNERE' PREDISPOZÍȚIEPREDISPOZIȚIÚNEpredispúnPREDISPÚNEPREDISPÚNEREPREDISPÚSPREDITÉCIPRÉDIUPREDLOJÉNIE |
GRAMATICA cuvântului predispunere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului predispunere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul predispunere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE predispunere? Vezi cuvântul predispunere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul predispunere?[ pre-dis-pu-ne-re ] Se pare că cuvântul predispunere are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL predispunere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în afară de sau pe lângă aceasta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul predispunere are forma: predispúneri
