 | as |
|
| Pregetare [ pre-ge-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU pregetare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pregetare în mai multe dicționareDefinițiile pentru pregetare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREGETARE: PREGETARE substantiv codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărîre, șovăială, șovăire, (livresc) indecizie, (popular) preget, (figurat) oscilare, oscilație. (pregetare lui era justificată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREGETARE: PREGETÁRE, pregetări, substantiv feminin (popular) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – vezi pregeta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREGETARE: PREGETÁRE substantiv feminin (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – vezi pregeta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREGETARE: PREGETÁRE, pregetări, substantiv feminin Faptul de a pregeta; șovăire, zăbovire, preget. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pregetare: pregetáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pregetării; plural pregetări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pregetare: pregetare substantiv verbal ÎNTÎRZIERE. ZĂBOVIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pregetare: pregetáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pregetắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PREGETARE: PREGETÁRE substantiv verbal ezitare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREGETARE' PREGĂTITÓRPREGENÉRICPRÉGETPREGETÁPREGETÁREPREGETĂTÓRPREGETĂTÚRĂpregetoárePREGETÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PREGETARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pregetare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pregetare lui era justificată. |
GRAMATICA cuvântului PREGETARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pregetare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PREGETARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pregetare? Vezi cuvântul pregetare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pregetare?[ pre-ge-ta-re ] Se pare că cuvântul pregetare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PREGETARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Despre animale cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe botanică a cunoaște pe cineva ca pe un cal breaz?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pregetare are forma: pregetări
