 | as |
|
| Prezent [ pre-zent ] VEZI SINONIME PENTRU prezent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului prezent în mai multe dicționareDefinițiile pentru prezent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dativ II. substantiv neutru 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; prin extensie situație actuală. • Locuţiune adverbiala În prezent = azi, acum. 2. (gramatică) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. • Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din latina praesens, -ntis, limba franceza présent. Forme diferite ale cuvantului prezent: prezent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dativ II. substantiv neutru 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; prin extensie situație actuală. • Locuţiune adverbiala În prezent = azi, acum. 2. (gramatică) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. • Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din latina praesens, -ntis, limba franceza présent. Forme diferite ale cuvantului prezent: prezent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT1 substantiv neutru 1. Timpul actual; prin extensie situația actuală. E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri verb reflexiv:eun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. Locuţiune adverbiala În prezent = azi, acum, în acest moment. în prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. 2. (gramatică) Timpul verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este independentă de momentul manifestării ei. Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent. • Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT3, -Ă, prezenți, -te, adjectiv 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul; de față. Ai fost colaboratorul îndoielii și bănuielilor mele, prezente încă pe manuscris. ARGHEZI, P. T. 168 Aceia nu veniseră să fie prezenți ca să se arate și să fie văzuți. C. PETRESCU, C. vezi 300. • Expresia: Prezent! formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. • (Substantivat) Toți cei prezenți la adunare. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în timpul la care se referă el; contemporan. Icoanele și senzațiile trecutului se amestecă cu cele prezente. SADOVEANU, O. VIII 204. – Variantă; (învechit) prezínte (PAS, L. X 131) adjectiv invariabil Forme diferite ale cuvantului prezent: prezent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT, -Ă I. adjectiv care se petrece, există etc. în timpul vieții vorbitorului, în momentul de față; actual, contemporan. • (interjecție) formulă de răspuns la un apel nominal. II. substantiv neutru 1. timpul prezent, actual; situația actuală. 2. timp verbal care exprimă o acțiune ce se desfășoară în momentul vorbirii. ♦ prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, în narațiuni. (< limba franceza présent, latina praesens) Forme diferite ale cuvantului prezent: prezent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT, -Ă adjectiv Care este în locul unde se află vorbitorul, care este de față. ♦ Care există în timpul de față; contemporan. // substantiv neutru 1. Timpul prezent, actual; situația actuală. 2. Timp care arată că acțiunea unui verb se desfășoară în momentul de față. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în narațiuni. [< limba franceza présent, italiana presente, latina praesens]. Forme diferite ale cuvantului prezent: prezent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT1 prezenttă (prezentți, prezentte) 1) Care este de față; aflat acolo unde se vorbește sau se face ceva. • prezent! formulă de răspuns a celui care este) aici! de față! 2) (despre acțiuni, procese) Care are loc în timpul de față; actual. /<lat. praesens, prezentntis, limba franceza présent Forme diferite ale cuvantului prezent: prezenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru prezent: prezént (prezéntă), adjectiv – 1. De față, existent. – 2. (substantiv neutru) Timp actual. – 3. (substantiv neutru rar) Cadou, dar. în franceză présent. – derivat prezenta, verb, din limba franceza présenter; prezență, substantiv feminin, din limba franceza présence; prezentabil, adjectiv, din limba franceza présentable. Forme diferite ale cuvantului prezent: prezéntă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT2, prezenturi, substantiv neutru (Învechit) Dar, cadou. Margareta îi dă voie să primească prezentul. NEGRUZZI, S.I 60. Cît pentru prezentări, băbacă, tocma aice să fac foarte multe; însă nu la anul nou, ci la crăciun. KOGĂLNICEANU, S. 78. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZENT adjectiv, s. 1. adjectiv actual, contemporan, curent, (rar) momentan, (învechit) curgător, momentos. (Perioada prezent, moda prezent.) 2. substantiv actualitate, contemporaneitate. (Un prezent plin de făgăduințe.) 3. adjectiv existent. (Starea de lucruri prezent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prezent: prezent a. 1. care se află în locul despre care se vorbește; 2. care există acum: moment prezent. ║ n. 1. timpul actual: prezentul și viitorul; 2. gramatică timp ce arată că acțiunea se face acum. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT2 n. 1) Perioadă actuală. • În prezent în momentul de față; acum. 2) gramatică Timp al verbului care indică că acțiunea are loc în momentul vorbirii. /<lat. praesens, prezentntis, limba franceza présent Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT1, prezenturi, substantiv neutru (învechit) Dar2, cadou. – Din limba franceza present. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT1, prezente, substantiv neutru (învechit) Dar, cadou. – Din limba franceza présent. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prezent: prezént adjectiv masculin, plural prezénți; forme singular prezéntă, plural prezénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prezent: prezént1 adjectiv masculin, plural prezénți; forme prezéntă, plural prezénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PREZENT: PREZÉNT substantiv verbal atenție, cadou, dar, surpriză. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prezent: prezént3 (cadou) (învechit) substantiv neutru, plural prezénturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prezent: prezent substantiv verbal ATENȚIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prezent: prezént (cadou) substantiv neutru, plural prezénturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Prezent: Prezent ≠ absent, viitor, trecut Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prezent: prezent n. dar, lucru dăruit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prezent: prezént (timp) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prezent: prezént2 (timp) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREZENT' PREZBITÉRIUPREZBIȚÍEPREZBITÍSMprézbusPREZÉNTPREZENTÁPREZENTÁBILPREZENTABILITÁTEPREZENTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prezent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prezent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PREZÉNT1 prezenttă prezentți, prezentte 1 Care este de față; aflat acolo unde se vorbește sau se face ceva. • prezent! formulă de răspuns a celui care este aici! de față! 2 despre acțiuni, procese Care are loc în timpul de față; actual. Praesens, prezentntis, limba franceza présent. Perioada prezent, moda prezent. Un prezent plin de făgăduințe. Starea de lucruri prezent. • În prezent în momentul de față; acum. Praesens, prezentntis, limba franceza présent. |
GRAMATICA cuvântului prezent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prezent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prezent poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE prezent? Vezi cuvântul prezent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prezent?[ pre-zent ] Se pare că cuvântul prezent are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL prezent Inţelegi mai uşor cuvântul prezent dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În prezent = azi, acum Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare Locuţiune adverbiala În prezent = azi, acum Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare Locuţiune adverbiala În prezent = azi, acum, în acest moment Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor ♦ prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, în narațiuni ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în narațiuni |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prezent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Picătură cu picătură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul prezent are forma: prezénturi
