eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție prezenta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Prezenta [ pre-zen-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU prezenta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului prezenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru prezenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a prezenta
Verbul: a prezenta (forma la infinitiv)
A prezenta conjugat la timpul prezent:
  • eu prezint
  • tu prezinți
  • el ea prezintă
  • noi prezentăm
  • voi prezentați
  • ei ele prezintă
VEZI VERBUL a prezenta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREZENTA:
PREZENTÁ, prezint, verb

I. tranzitiv

1. A face pe cineva cunoscut celor aflați de față, arătînd numele (titlul, ocupația acelei persoane); a recomanda pe cineva unui public (spectator sau auditor) rostindu-i numele, vorbind despre meritele lui. Să-mi dați voie să vă prezint mai întîi pe directorul nostru. C. PETRESCU, C. vezi 333. D-na Alexandrescu l-a dus deunăzi la părinții fetei, l-a prezentat și l-a lăudat. REBREANU, R. I 209. Dă-mi voie să-ți prezint pe nepotu-meu. VLAHUȚĂ, O. A. III 38.
       • reflexiv Îmi dați voie să mă prezint 1.. Vartolomeu Diaconu, șeful haltei și pentru moment telefonist, telegrafist, magazioner, hamal și om de serviciu. C. PETRESCU, 280.

2. A aduce pe cineva în fața cuiva, a înfățișa. Acu nu-mi mai rămîne decît să-l dichisesc, să-l piepten și să-i dau lustru, ca să-l pot prezenta în fața lumii. CARAGIALE, VII 118.
       • reflexiv Cine ești tu, semețule, de îndrăznești. a te prezenta dinaintea noastră? ALECSANDRI, T. I 416.
♦ reflexiv A se înfățișa undeva pentru a răspunde unei obligații sau pentru a oferi ori solicita ceva. Se prezenta pentru o bursă la seminarul Socola. SADOVEANU, E. 92. În fața oricărei judecăți, oricît de aspre, s-ar prezenta senină. C. PETRESCU, C. vezi 172. Pînă în acest moment. nu s-a prezentat nici un inel cu nici un conductor. Să sperăm că nu vor întîrzia să se prezinte. CARAGIALE, O. VII

6.
♦ A da, a întinde cuiva un obiect pentru ca acela să ia cunoștință de el, să-l cerceteze sau să și-l însușească, să-l utilizeze. A prezenta o petiție. ▭ Îmi prezentă o priză de tabac. NEGRUZZI, S. I 68.

3. A înfățișa publicului un spectacol sau aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări, o problemă in studiu etc. Irina a prezentat un scurt referat. BARANGA,

I. 172. Acum aveți mulțumirea de a prezenta în fața publicului un buchet de produceri intelectuale care promit un frumos viitor literaturii noastre. ALECSANDRI, S. 30.

4. (Cu privire la lucruri care sînt supuse unei examinări sau care interesează dintr-un anumit punct de vedere) A avea, a fi înzestrat cu..., a oferi. Cercetările noastre mai prezintă încă un avantaj. BARANGA,

I. 168.
♦ reflexiv A avea aparența de..., a se înfățișa ca... în Oltenia, casele boierești se numesc cule și se prezintă ca niște așezări întărite.

5. (În expresie) A prezenta arma = a mînui arma, după anumite prescripții ale regulamentului militar, pentru ca ostașul să dea salutul unui superior sau onorul la o ceremonie. Un soldat de santinelă ne prezintă arma izbind-o cu patul în pămînt. BART, S. M. 21.

– prezent industrie și: (învechit) prezent (ODOBESCU, S. III 39), prezentez (ALECSANDRI, T. I 178), perfectul simplu persoană persoana a treia singular: el / ea și: (neobișnuit) prezintă (C. PETRESCU, C. vezi 61).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



PREZENȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREZENȚĂ:
PREZÉNȚĂ, prezențe, substantiv feminin Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc, într-un timp anumit. Acum vă las, fiindcă nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. vezi 201. Prezența lui Râul Brumaru continua să-l sîcîie. REBREANU, R. I 174.
       • Listă (sau caiet) de prezență = listă (sau caiet) în care semnează cei prezenți la un curs, la o ședință etc. Condică de prezență vezi condică.
       • locuțiune prepoziție În prezența (cuiva) = fiind cineva de față; în fața, înaintea cuiva. Acasă la despre Zdharia Duhu și în prezența mătușii Ruxanda. C. PETRESCU, A. 454. Mergeți dar să-i aduceți in prezența noastră. ALECSANDRI, T. I 409.
       • Expresia: A face act de prezență vezi act. Prezență de spirit = însușirea cuiva de a-și păstra stăpînirea de sine, de a face față imediat unei situații neașteptate; sînge rece. Un bărbat, chiar cînd e numai abia trecut de vîrstă copilăriei, are alți ochi și altă prezență de spirit în asemenea împrejurări. C. PETRESCU, C. vezi 171. Dacă Rudolf n-avea prezență de spirit, ori intra ea subt roate, ori intram și ne răsturnam noi în șanț. REBREANU, R. I 154. Parcă n-ai ști că e deștept, are prezență de spirit, are curajul opiniei. MIRONESCU, S. A. 108.
♦ Realitate nemijlocită. Aur și oameni. Aceste două prezențe au făcut ca niște munți mai mici, mai puțin prăpăstioși, să întreacă în glorie și in dezlănțuiri de evenimente toate celelalte masive din lanțul impresionant al Carpaților. BOGZA, Ț.

9. Și visurile lui erau chinuite de această prezență misterioasă și înăbușitoare. C. PETRESCU, C. vezi 137.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PREZENTA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREZENTA:
PREZENTA verb

1. a (se) recomanda, (învechit) a (se) sistisi. (Mă prezenta Popescu; l-am prezenta lui...)

2. a exprima. (A prezenta cuiva omagiile sale.)

3. a transmite. (Îți prezenta salutările lui.)

4. a (se) juca, a (se) reprezenta, (învechit și popular) a (se) da, (învechit) a (se) parastisi. (Ce se prezenta în astă seară la teatru?)

5. a înfățișa, a oferi. (Valea Oltului prezenta o priveliște minunată.)

6. a contura, a înfățișa, a zugrăvi. (prezenta sugestiv în tablou bucuria muncii.)

7. a descrie, a expune, a înfățișa, a reda, a zugrăvi, (învechit) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (figurat) a picta. (A prezenta într-o nuvelă viața de la țară.)

8. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a povesti, a relata, a spune, (învechit) a parastisi. (A prezenta subiectul piesei.)

9. a expune, a rosti. (A prezenta o interesantă conferință.)

10. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a remite, a transmite, (popular) a băga. (l-am prezenta întreaga documentație; a prezenta o cerere.)

11. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a veni, (învechit) a se spune, (familial) a se înființa. (S-a prezenta la proces, la miliție etc.)

12. a se înfățișa. (Virusul se prezenta sub formă de corpusculi.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PREZENTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREZENTA:
PREZENTÁ, prezínt, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda.
♦ reflexiv A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie
♦ tranzitiv A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc.

2. reflexiv A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva.
♦ reflexiv și tranzitiv specializare A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc.

3. tranzitiv A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da.
       • Expresia: A prezenta arma = a da onorul cu arma.

4. tranzitiv (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică.
♦ reflexiv A avea aparența de..., a se înfățișa ca...

– Din limba franceza présenter, latina praesentare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



PREZENTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREZENTA:
PREZENTÁ, prezínt, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda.
♦ reflexiv A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie
♦ tranzitiv A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc.

2. reflexiv A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva.
♦ reflexiv și tranzitiv specializare A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc.

3. tranzitiv A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da.
       • Expresia: A prezenta arma = a da onorul cu arma.

4. tranzitiv (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică.
♦ reflexiv A avea aparența de..., a se înfățișa ca...

– Din limba franceza présenter, latina praesentare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREZENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREZENȚĂ:
PREZÉNȚĂ, prezențe, substantiv feminin Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit.
       • Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute.
       • locuțiune prepoziție În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva).
♦ Existență.
♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu).

– Din limba franceza présence.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREZENȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREZENȚĂ:
PREZÉNȚĂ, prezențe, substantiv feminin Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit.
       • Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute.
       • locuțiune prepoziție În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva).
♦ Existență.
♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu).

– Din limba franceza présence.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREZENTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREZENTA:
PREZENTÁ verb

I.

1. reflexiv, trecut A apărea sau a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa.

2. trecut, reflexiv A se recomanda.

3. trecut A înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc.

4. trecut (termen militar) A prezenta arma = a mânui arma după anumite prescripții pentru a da onorul sau în cadrul unei ceremonii. [P.i. prezínt, 3,6 prezintă. / < limba franceza pésenter, conform latina praesentare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PREZENTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREZENTA:
PREZENTÁ verb

I. trecut, reflexiv

1. a apărea, a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa.

2. a (se) recomanda.

II. trecut

1. a avea, a constitui un anumit aspect, o înfățișare etc.

2. a înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc.

3. (termen militar) a prezenta arma = a mânui arma pentru a da onorul. (< limba franceza présenter, latina praesentare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PREZENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREZENȚĂ:
PREZÉNȚĂ prezentae forme Faptul de a fi prezent undeva.
       • Condică de prezenta condică în care semnează persoanele prezente. prezenta de spirit promptitudine în situațiile imprevizibile. În prezentaa cuiva de față cu cineva. A face act de prezenta a asista undeva numai de formă (din datorie sau din politețe). /<fr. présence
Forme diferite ale cuvantului prezenta: prezentae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PREZENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREZENȚĂ:
PREZÉNȚĂ substantiv feminin Faptul de a fi prezent într-un loc determinat.
       • Prezență de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acționa calm în împrejurări neprevăzute; sânge rece. [conform limba franceza présence, italiana presenza, latina praesentia].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PREZENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREZENȚĂ:
PREZÉNȚĂ substantiv feminin faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp.
prezenta de spirit = promptitudine în a judeca sau acționa calm în împrejurări neprevăzute. (< limba franceza présence, latina praesentia)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PREZENȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREZENȚĂ:
PREZENȚĂ s.

1. (învechit) asistență, parisie. (În prezenta autorităților...)

2. existență. (S-a semnalat prezenta lor la mari adîncimi.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PREZENȚĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PREZENȚĂ:
PREZÉNȚĂ s.

1. (învechit) asistență, parisie. (În prezenta autorităților...)

2. vezi existență.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prezenta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prezenta:
prezentá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prezínt, persoana a treia singular: el / ea și plural prezíntă, persoana întâi plural: noi prezentăm
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

prezenta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prezenta:
prezentá (a prezenta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prezínt, 3 prezíntă, persoana întâi plural: noi prezentắm
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PREZENTA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PREZENTA:
PREZENTÁ verb vezi constitui, fi, forma, însemna, reprezenta.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prezenta
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prezenta:
prezenta verb vezi CONSTITUI. FI. FORMA. ÎNSEMNA. REPREZENTA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prezență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prezență:
prezénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat prezénței; plural prezénțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

prezență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prezență:
prezénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat prezénței; plural prezénțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Prezență
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Prezență:
Prezență ≠ absență, lipsă
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'PREZENTA'
PREZBIȚÍEPREZBITÍSMprézbusPREZÉNTPREZENTÁPREZENTÁBILPREZENTABILITÁTEPREZENTÁREPREZENTÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Prezență
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prezență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Mă prezență Popescu; l-am prezență lui.
A prezență cuiva omagiile sale.
Îți prezență salutările lui.
Ce se prezență în astă seară la teatru? 5.
Valea Oltului prezență o priveliște minunată.
Prezență sugestiv în tablou bucuria muncii.
A prezență într-o nuvelă viața de la țară.
A prezență subiectul piesei.
A prezență o interesantă conferință.
L-am prezență întreaga documentație; a prezență o cerere.
S-a prezență la proces, la miliție etc.
Virusul se prezență sub formă de corpusculi.
Mă prezență Popescu; l-am prezență lui.
Virusul se prezență sub formă de corpusculi.
PREZÉNȚĂ prezențăe forme Faptul de a fi prezent undeva.
       • Condică de prezență condică în care semnează persoanele prezente.
Prezență de spirit promptitudine în situațiile imprevizibile.
În prezențăa cuiva de față cu cineva.
A face act de prezență a asista undeva numai de formă din datorie sau din politețe.
În prezență autorităților.
S-a semnalat prezență lor la mari adîncimi.
În prezență autorităților.
Prezentá a prezență verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prezínt, 3 prezíntă, persoana întâi plural: noi prezentắm.



GRAMATICA cuvântului Prezență?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prezență.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Prezență poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Prezență sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul prezenta se conjugă: ei ele prezíntă
  • group icon La plural substantivul prezență are forma: prezénțe
VEZI PLURALUL pentru Prezență la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE prezenta?
Vezi cuvântul prezenta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prezenta?
[ pre-zen-ta ]
Se pare că cuvântul prezenta are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Prezență
Inţelegi mai uşor cuvântul prezență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În expresie A prezenta arma = a mînui arma, după anumite prescripții ale regulamentului militar, pentru ca ostașul să dea salutul unui superior sau onorul la o ceremonie
Listă sau caiet de prezență = listă sau caiet în care semnează cei prezenți la un curs, la o ședință etc
locuțiune prepoziție În prezența cuiva = fiind cineva de față; în fața, înaintea cuiva
Prezență de spirit = însușirea cuiva de a-și păstra stăpînirea de sine, de a face față imediat unei situații neașteptate; sînge rece
A prezenta arma = a da onorul cu arma
A prezenta arma = a da onorul cu arma
Listă sau caiet, condică de prezență = listă sau caiet, condică în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc
Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute
locuțiune prepoziție În prezența cuiva = fiind de față cineva; în fața, înaintea cuiva
Listă sau caiet, condică de prezență = listă sau caiet, condică în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc
Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute
locuțiune prepoziție În prezența cuiva = fiind de față cineva; în fața, înaintea cuiva
Trecut termen militar A prezenta arma = a mânui arma după anumite prescripții pentru a da onorul sau în cadrul unei ceremonii
Termen militar a prezenta arma = a mânui arma pentru a da onorul
Prezență de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acționa calm în împrejurări neprevăzute; sânge rece
♦ prezenta de spirit = promptitudine în a judeca sau acționa calm în împrejurări neprevăzute



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Prezență

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Metodă activă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se pensiona
a a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b a se îndoi de ceva
metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor
distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app