 | as |
|
| Pribegi [ pri-be-gi ] VEZI SINONIME PENTRU pribegi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pribegi în mai multe dicționareDefinițiile pentru pribegi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pribegi (forma la infinitiv) A pribegi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRIBEGI: PRIBEGÍ, pribegesc, verb IV. intranzitiv 1. A rătăci din loc în loc, a nu avea nicăieri o așezare statornică; a umbla de colo pînă colo. Casa părintească era o lume întreagă pentru mine... m-am înstrăinat de dînsa pribegind prin alte locuri. GANE, N. III 53. Protopopul de la Neamț de pe verb reflexiv:emea aceea ar fi zis unor călugărițe care pribegeau în săptămîna mare prin tîrg... CREANGĂ, P. 109. figurat De multă verb reflexiv:eme gîndurile lui pribegeau prin negura, pădurii spre moara lui Călifar. GALACTION, O. I 45. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. • reflexiv [Ciobanul] nici nu bagă de seamă cînd turma lui, păscînd iarbă pe ici, pe colea, se pribegește în rîpe depărtate. RUSSO, O. 160. 2. A se duce prin străini, a pleca părăsindu-și locuința, țara; a trăi în pribegie. vezi băjeni. Erau zile grele. Ne goneau bombardamentele. Ne-am risipit. Am plecat. Am pribegit. BARANGA, I. 174. Nu ești tu, zise el scurt, dintre ai lui lonașcu, care au pribegit peste Nistru? SADOVEANU, O. VII 61. Ciubuc Clopotarul, tot din Ardeal... a pribegit de-acolo ca și noi. CREANGĂ, A. 19. • figurat Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, vezi 73. Cîrdurile de cucoare înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, O. 167. • (Urmat de precizări locale, introduse prin prepoziție «prin») Roman... de zece ani pribegește prin lume. SADOVEANU, O. I 320. Toți locuitorii și-o părăsit casele de-o pribegit prin fundul codrilor. ALECSANDRI, T. 1482. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIBEGI: PRIBEGI verb 1. a hoinări, a rătăci, a vagabonda, (prin Moldova) a bădădăi, a horhăi. (pribegi din loc în locuțiune) 2. a fugi, a se refugia, (învechit) a băjenări, a băjeni. (Au pribegi peste munți din pricina năvălitorilor.) 3. a se exila. (A pribegi de bunăvoie.) 4. a emigra, a se expatria, (învechit) a se înstrăina. (A fost nevoit să pribegi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRIBEGI: PRIBEGÍ, pribegesc, verb IV. intranzitiv 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRIBEGI: PRIBEGÍ, pribegesc, verb IV. intranzitiv 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pribegi: pribegí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pribegésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pribegeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural pribegeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pribegi: pribegí (a pribegi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pribegésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pribegeá; conjunctiv prezent 3 să pribegeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRIBEGI' PRIBÁGPRIBEÁGpribegélpribegéscPRIBEGÍPRIBEGÍEPRIBEGÍREpribegíștePRIBEGÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PRIBEGI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pribegi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pribegi din loc în locuțiune 2. Au pribegi peste munți din pricina năvălitorilor. A pribegi de bunăvoie. A fost nevoit să pribegi. Pribegí a pribegi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pribegésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pribegeá; conjunctiv prezent 3 să pribegeáscă. |
GRAMATICA cuvântului PRIBEGI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pribegi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PRIBEGI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE pribegi? Vezi cuvântul pribegi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pribegi?[ pri-be-gi ] Se pare că cuvântul pribegi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PRIBEGI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sta ca un huhurez sau ca huhurezul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
