 | as |
|
| Pribegire [ pri-be-gi-re ] VEZI SINONIME PENTRU pribegire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pribegire în mai multe dicționareDefinițiile pentru pribegire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRIBEGIRE: PRIBEGÍRE, pribegiți, substantiv feminin Acțiunea de a pribegi; rătăcire din loc în loc ( vezi vagabondare); părăsire a țării natale ( vezi exil). Știu că ai citit cu oarecare mișcare de suflet istoriile pribegirilor șt suferințelor mele, și îți închipui că nici pribegirile, nici suferințele nu s-au sfîrșit. SADOVEANU, O. V 609. • figurat Sînt ore de jale fără mărginire Cînd sufletul simte dor de pribegire. ALECSANDRI, P. III 174. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIBEGIRE: PRIBEGIRE substantiv hoinăreală, pribegie, vagabondaj, vagabondare. (pribegire din loc în locuțiune) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRIBEGIRE: PRIBEGÍRE, pribegiri, substantiv feminin Acțiunea de a pribegi. – vezi pribegi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRIBEGIRE: PRIBEGÍRE, pribegiri, substantiv feminin Acțiunea de a pribegi. – vezi pribegi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pribegire: pribegíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pribegírii; plural pribegíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pribegire: pribegíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pribegírii; plural pribegíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRIBEGIRE' pribegélpribegéscPRIBEGÍPRIBEGÍEPRIBEGÍREpribegíștePRIBEGÍTPRIBEGITÓRpribélnic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PRIBEGIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pribegire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pribegire din loc în locuțiune. |
GRAMATICA cuvântului PRIBEGIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pribegire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PRIBEGIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pribegire? Vezi cuvântul pribegire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pribegire?[ pri-be-gi-re ] Se pare că cuvântul pribegire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PRIBEGIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: kilowatt-oră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pribegire are forma: pribegíri
