 | as |
|
| Proclamare [ pro-cla-ma-re ] VEZI SINONIME PENTRU proclamare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului proclamare în mai multe dicționareDefinițiile pentru proclamare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROCLAMARE: PROCLAMÁRE substantiv feminin 1. Acțiunea de a proclama; (în special) anunțare solemnă a constituirii unei forme de stat; prin extensie declarare, afirmare (solemnă) Proclamarea Republicii Populare a însemnat cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2858. Proclamarea egalității politice și civile pentru toti fiii Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 192. 2. (Învechit) Proclamație (1). Era olteanul în astă stare Cinci dete Tudor o proclamare Că duce moartea la osmanlîi. BOLLIAC, O. 139. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCLAMARE: PROCLAMARE substantiv (juridic) 1. instituire. (proclamare republicii.) 2. decretare. (proclamare stării de asediu.) 3. înscăunare, întronare, învestire, ungere. (După proclamare domnitorului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROCLAMARE: PROCLAMÁRE, proclamări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (concretizat) Proclamație (1). – vezi proclama. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROCLAMARE: PROCLAMÁRE, proclamări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (concretizat) Proclamație (1). – vezi proclama. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCLAMARE: PROCLAMÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei; proclamație. [< proclama]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru proclamare: proclamáre substantiv feminin (silabe -cla-), genitiv dativ articulat proclamării; plural proclamări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru proclamare: proclamáre (pro-cla-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat proclamắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROCLAMARE' PROCITÍPROCITÍREproclámPROCLAMÁPROCLAMÁREPROCLAMARISÍPROCLAMARISÍREPROCLAMARISÍTPROCLAMÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL proclamare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului proclamare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Proclamare republicii. Proclamare stării de asediu. După proclamare domnitorului. Proclamare republicii. Proclamare stării de asediu. |
GRAMATICA cuvântului proclamare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului proclamare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul proclamare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE proclamare? Vezi cuvântul proclamare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul proclamare?[ pro-cla-ma-re ] Se pare că cuvântul proclamare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL proclamare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și lua sau a apuca lumea în cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul proclamare are forma: proclamări
