 | as |
|
| Progenitură [ pro-ge-ni-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU progenitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului progenitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru progenitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROGENITURĂ: PROGENITURĂ s. 1. coborîtor, descendent, odraslă, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (popular și fam.) prăsilă, (învechit și regional) rămășiță, (prin Transilvania) porodiță, (învechit) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (progenitura de domn.) 2. copil, odraslă, vlăstar, (popular și fam.) prăsilă, (învechit) naștere. (Asta e progenitura lui Popescu.) 3. prăsilă, pui, (Moldova) țînc, (învechit) prăsitură. (Pisica cu progenitura ei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROGENITURĂ: PROGENITÚRĂ, progenituri, substantiv feminin (Uneori cu sens colectiv) Vlăstar, urmaș, odraslă; (vorbind despre animale) pui; prăsilă. Tatăl înțelegea, ca multă lume respectuoasă de cultură, să-și pedepsească progenitura cînd nu învăța. CĂLINESCU, E. 24. [La insecte] părinții nu-și cunosc progenitura. C. PETRESCU, Î. I 14. (Ironic) O, te-admir progenitură de origine romană. EMINESCU, O. I 151. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru progenitură: *progenitúră forme, plural ĭ (în franceză progéniture, despre latina progignere, progénitum, a naște. vezi primogenitură, gen). Copiiĭ omuluĭ, puiĭ animalelor: o progenitură sănătoasă. Neam, vlăstar: o, te-admir progenitură de origine romană! (Em.). vezi porodiță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROGENITURĂ: PROGENITÚRĂ progeniturai forme 1) Copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar. 2) Animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut. /<fr. progéniture Forme diferite ale cuvantului progenitura: progeniturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru progenitură: progenitură forme 1. copiii oamenilor, urmași: progenitură de origină romană EM.; 2. puii animalelor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROGENITURĂ: PROGENITÚRĂ, progenituri, substantiv feminin Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din limba franceza progéniture. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROGENITURĂ: PROGENITÚRĂ, progenituri, substantiv feminin Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din limba franceza progéniture. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROGENITURĂ: PROGENITÚRĂ substantiv feminin vlăstar, urmaș, odraslă, pui al unui animal. (< limba franceza progéniture) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROGENITURĂ: PROGENITÚRĂ substantiv feminin Vlăstar, urmaș; (la animale) pui, prăsilă. [< limba franceza progéniture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru progenitură: progenitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat progenitúrii; plural progenitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru progenitură: progenitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat progenitúrii; plural progenitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROGENITURA' progenézăprogenézicPROGENÍEPROGENITÓRPROGENITÚRĂPROGERÍEPROGESTERÓNPROGESTERÓNĂPROGLÓT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PROGENITURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului progenitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ProgeniturĂ de domn. Asta e progeniturĂ lui Popescu. Pisica cu progeniturĂ ei. PROGENITÚRĂ progeniturĂi forme 1 Copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar. |
GRAMATICA cuvântului PROGENITURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului progenitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PROGENITURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE progenitură? Vezi cuvântul progenitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul progenitură?[ pro-ge-ni-tu-ră ] Se pare că cuvântul progenitură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PROGENITURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular nu se sau unde se află!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul progenitură are forma: progenitúri
