 | as |
|
| Provocare [ pro-vo-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU provocare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului provocare în mai multe dicționareDefinițiile pentru provocare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROVOCARE: PROVOCARE s. 1. ațîțare, incitare, instigare, instigație, întărîtare, stîrnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (popular) zădărîre. (provocare maselor.) 2. asmuțire, ațîțare, întărîtare, stîrnire, (popular) zădărîre. (provocare cîinilor.) 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o provocare.) 4. chemare, invitare. (provocare cuiva la luptă.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, stîrnire. (provocare unei stări de...) 6. cauzare, declanșare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, (rar) provocație. (provocare unei puternice reacții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROVOCARE: PROVOCÁRE, provocări, substantiv feminin Acțiunea de a provoca. 1. Întărîtare, ațîțare, instigare la acțiuni nesocotite sau necinstite. Bărbatul tînăr și cu profil tăios... o privi cu un fel de provocare. C. PETRESCU, A. 323. 2. Producere artificială a unei boli (folosită uneori în medicină, ca mijloc terapeutic împotriva altei boli). Provocarea unui acces de malarie.Chemare la o întrecere, la o luptă, la o discuție. Le trimise a doua zi o provocare la duel. CAMIL PETRESCU, O. II 349. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROVOCARE: PROVOCÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a provoca. 2. (juridic) aducere a cuiva, prin diverse acțiuni ilicite, într-o stare de tulburare sau emoție favorabilă comiterii unei infracțiuni. 3. producere artificială a unei boli, a unui avort. (< provoca) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru provocare: provocare, provocări substantiv feminin (bun.) situație dificilă, dar incitantă, care pune la încercare calitățile, priceperea, îndemânarea cuiva. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROVOCARE: PROVOCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; (specializare) ațâțare, instigare. [< provoca]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROVOCARE: PROVOCÁRE, provocări, substantiv feminin Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – vezi provoca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROVOCARE: PROVOCÁRE, provocări, substantiv feminin Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – vezi provoca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru provocare: provocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat provocării; plural provocări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru provocare: provocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat provocắrii; plural provocắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROVOCARE: PROVOCÁRE substantiv verbal raportare, referință, referire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru provocare: provocare substantiv verbal RAPORTARE. REFERINȚĂ. REFERIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROVOCARE' PROVOCĂLUÍPROVOCĂLUÍREPROVOCĂLUÍTPROVOCÁNTPROVOCÁREPROVOCARISÍPROVOCARISÍREPROVOCARISÍTPROVOCÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL provocare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului provocare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Provocare maselor. Provocare cîinilor. Aruncă cuiva o provocare. Provocare cuiva la luptă. Provocare unei stări de. Provocare unei puternice reacții. Aruncă cuiva o provocare. Provocare cuiva la luptă. Provocare unei stări de. Provocare unei puternice reacții. |
GRAMATICA cuvântului provocare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului provocare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul provocare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE provocare? Vezi cuvântul provocare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul provocare?[ pro-vo-ca-re ] Se pare că cuvântul provocare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL provocare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma interogație retorică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul provocare are forma: provocări
