 | as |
|
| Răbufnire [ ră-buf-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU răbufnire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rabufnire în mai multe dicționareDefinițiile pentru rabufnire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂBUFNIRE: RĂBUFNÍRE, răbufniri, substantiv feminin Faptul de a răbufni; zgomot surd și puternic. Cu fiecare boare de vînt venea o răbufnire de strigăte. DUMITRIU, N. 101. Văzduhul mocnea, înfrînîndu-și cu greu răbufnirea întîrziată. MIHALE, O. 504. Răbufnirile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rînd. REBREANU, P. S. 59. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂBUFNIRE: RĂBUFNIRE s. 1. erupție, irupere, irupție, izbucnire, năvălire, țîșnire. (rabufnire petrolului din pâmînt.) 2. răbufneală, (rar) răbufnitură. (A avut o rabufnire de furie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂBUFNIRE: RĂBUFNÍRE, răbufniri, substantiv feminin Faptul de a răbufni; (concret) zgomot surd și puternic, răbufnitură. – vezi răbufni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂBUFNIRE: RĂBUFNÍRE, răbufniri, substantiv feminin Faptul de a răbufni; (concret) zgomot surd și puternic, răbufnitură. – vezi răbufni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răbufnire: răbufníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat răbufnírii; plural răbufníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răbufnire: răbufníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat răbufnírii; plural răbufníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RABUFNIRE' RĂBUFNEÁLĂrăbufnéscrăbúfnetRĂBUFNÍRĂBUFNÍRERĂBUFNITÚRĂrăbuíRĂBUIÁLĂRĂBUÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RĂBUFNIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răbufnire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂbufnire petrolului din pâmînt. A avut o rĂbufnire de furie. |
GRAMATICA cuvântului RĂBUFNIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răbufnire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RĂBUFNIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răbufnire? Vezi cuvântul răbufnire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răbufnire?[ ră-buf-ni-re ] Se pare că cuvântul răbufnire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RĂBUFNIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma inginerie genetică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul răbufnire are forma: răbufníri
