 | as |
|
| Rang [ rang ] VEZI SINONIME PENTRU rang PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rang în mai multe dicționareDefinițiile pentru rang din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RANG: RANG, ranguri, substantiv neutru 1. Loc ocupat de o persoană (sau de o instituție) într-o ierarhie, după criteriul importanței, funcției etc. Zîmbea cu un fel de prietenie stăpînită, cum se cuvenea rangului său. VORNIC, P. 228. Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. • figurat Critica s-a ridicat la rangul unei producții... de multe ori mai însemnată chiar decît opera care se critică. VLAHUȚĂ, O. A. 230. 2. (În expresie) Lojă de rangul întîi = lojă din rîndul situat imediat deasupra parterului. Ipotecă de rangul întîi = prima ipotecă instituită asupra unui bun (urmată de alte ipoteci). 3. (Franțuzism învechit) Șir de persoane. Și-n rangurile rupte zbor glonții vîjîind. ALECSANDRI, P. II 158. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RANG: RANG s. 1. demnitate, titlu, (învechit) spiță, stat. (I-a acordat rang de baron.) 2. demnitate, poziție, treaptă, (învechit) cin, dregătorie, ifos, orînduială, ședere, verb reflexiv:ednicie. (Ocupă un rang înalt în stat.) 3. grad, poziție, situație, treaptă, (învechit) stepenă. (rang cel mai înalt în ierarhia socială.) 4. ierarhie, nivel, scară, stare, strat, treaptă. (rang social.) 5. condiție, stare, teapă, treaptă, (popular) mînă, seamă. (Sînt de același rang.) 6. funcție, grad, (învechit) ridicare. (Are rang de director.) 7. categorie, clasă. (Restaurant de rang I.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RANG: RANG substantiv neutru 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. • treaptă, situație socială. • locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (matematică) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir. ♦ (lingvistică) rang de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. (< limba franceza rang) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RANG: RANG, ranguri, substantiv neutru 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. • Expresia: De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Franțuzism învechit) Șir de persoane. – Din limba franceza rang. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RANG: RANG, ranguri, substantiv neutru 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. • Expresia: De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen intr-un șir. 3. (învechit) Șir de persoane. – Din limba franceza rang. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rang: *rang n., plural urĭ (în franceză rang, despre vgerm. hring, ngerm. ring, cerc, inel. vezi a- și de-ranjez). Rînd, clasă, treaptă, grad: otel, vapor, lojă, scriitor de primu rang: un înalt rang social. A umbla după rangurĭ, a căuta să ocupĭ o treaptă maĭ înaltă în lume. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RANG: RANG ranguri n. 1) Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară) după importanța funcției. • De prim rang de categoria sau de calitatea întâi. 2) matematică Număr care arată locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. /<fr. rang Forme diferite ale cuvantului rang: ranguri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RANG: RANG substantiv neutru 1. Loc ocupat de o persoană sau de o instituție într-o ierarhie. ♦ Treaptă, situație socială. 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (matematică) Locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. [< limba franceza rang]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rang: rang n. 1. loc ce ocupă cineva în stima oamenilor: scriitor de primul rang; 2. clasă socială: a ocupa un rang distins; 3. grad de tărie, de importanță, a unei corăbii de răsboiu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RANG: RANG substantiv verbal rând, șir, șirag. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rang: rang substantiv verbal RÎND. ȘIR. ȘIRAG. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rang: rang substantiv neutru, plural ránguri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rang: rang substantiv neutru, plural ránguri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RANG' RANFORSÁJRANFORSÁRERANFORSÁTRANFÓRTRANGRÁNGĂrángătRANGERRanghela |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rang Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rang dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a acordat rang de baron. Ocupă un rang înalt în stat. Rang cel mai înalt în ierarhia socială. Rang social. Sînt de același rang. Are rang de director. Restaurant de rang I. RANG ranguri n. • De prim rang de categoria sau de calitatea întâi. Rangul cel mai înalt în ierarhia socială. De prim rang. |
GRAMATICA cuvântului rang? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rang. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rang poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rang? Vezi cuvântul rang desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rang?[ rang ] Se pare că cuvântul rang are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rang Inţelegi mai uşor cuvântul rang dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn expresie Lojă de rangul întîi = lojă din rîndul situat imediat deasupra parterului Ipotecă de rangul întîi = prima ipotecă instituită asupra unui bun urmată de alte ipoteci ♦ lingvistică rang de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc = de calitatea, de categoria, de gradul întâi sau al doilea etc = de calitatea, de categoria, de gradul întâi sau al doilea etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rang |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i cădea cuiva cu drag sau la inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rang are forma: ránguri
