 | as |
|
| Răsări [ ră-să-ri ] VEZI SINONIME PENTRU răsări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rasari în mai multe dicționareDefinițiile pentru rasari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răsări (forma la infinitiv) A răsări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSĂRI: RĂSĂRÍ, răsár, verb IV. (Mai ales la persoană 3) intranzitiv 1. (Despre aștri, în opoziție cu apune) A se arăta la orizont, a apărea pe cer. Ce lumină și totuși luna încă nu a răsărit. GÎRLEANU, L. 19. Cerul se înseninase și luceafărul de ziuă răsărise. SANDU-ALDEA, U. P. 225. La steaua care-a răsărit, E-o cale-atît de lungă, Că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă! EMINESCU, O. I 234. • (Cu o precizare care arată locul unde sau de unde apare sau pare că apare un astru) Din adîncimi fără de margini A răsărit pe cer o stea. COȘBUC, P. I 268. Dintr-o zare de codru, soarele răsărea încet pe-un cer de un albastru cald și fără pic de nor. VLAHUȚĂ, O. A. 276. Răsare luna liniștit Și tremurînd din apă. EMINESCU, O. I 179. 2. (Despre plante) A încolți și a ieși deasupra pămîntului. [Calului] îi vine alt gust: să rupă un colț de iarbă care a răsărit, delicat și subțire ca un acuzativ SADOVEANU, O. VIII 200. Iarba răsărise mai peste tot. CĂLINESCU, E. O. I 267. Pomul nalt, frumos, răsare din sămînța cea măruntă. ALECSANDRI, O. 196. • (Prin analogie) I-au răsărit mustețile. GANE, la TDRG. • (Poetic) Printre bolovanii drumului răsăriseră totuși gîzele mărunte de primăvară. C. PETRESCU, A. 315. • figurat Satul Podenilor răsărise cîndva, de multă verb reflexiv:eme, aici în mijlocul Bărăganului. MIHALE, O. 37. Răsărea un oraș ca prin farmec, Falnic spre cerul senin înălțînd auritele turnuri. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 98. «Subiecte», dragul meu, cînd știi să scrii, îți răsar în cale la fiece pasiv VLAHUȚĂ, O. A. II 28. • (Poetic) Dar în pieptul lor răsare... Ce răsare? Ia un dor... ce se naște din scînteia unui ochi fărmăcător. CREANGĂ, P. 275. • Expresia: (Glumeț, avînd la bază un joc de cuvinte) Seamănă, dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmația cuiva despre asemănarea între două lucruri sau două persoane. (De obicei peiorativ) A răsări ca ciupercile = a apărea în număr mare, a se înmulți peste măsură. Cărțile au plouat, scriitorii au răsărit ca ciupercile. RUSSO, S. 52. ♦ (Rar, despre oameni) A căpăta viață, a se naște. În neamul lui Orceag toți bărbații răsar pe lume mărunți. STANCU, despre 87. Omul cel vecinic din care răsare tot șirul de oameni trecători. EMINESCU, N. 54. • figurat Cînd valuri află un mormînt, Răsar în urmă valuri. EMINESCU, O. I 177. 3. A se ivi (din depărtare), a apărea (pe neașteptate), a intra (brusc sau treptat) în cîmpul vizual al cuiva. Coborîm o costișă și un sat răsare, cu case albe, cu li vezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232. Fără veste Pe la porți răsar neveste, Satul se deșteapt-acum. TOPÎRCEANU, P. 57. În goana roibului, un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări, venind, Și zările de-abia-l cuprind. COȘBUC, P. I 145. • (Urmat de determinări locale) Deodată răsări înainte-mi... ușa deschisă a morii. SADOVEANU, O. VI 13. O sumedenie de sticle și pahare răsări pe mese. REBREANU, I 33. Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui. COȘBUC, P. I 224. • figurat Își curmă glasul brusc, întîlnind întristarea ce răsărise în ochii fetei. REBREANU, I. 55. Un țipăt răsare, Pe deal și pe luncă. COȘBUC, P. I 188. • Expresia: A-i răsări cuiva (ceva) în minte = a-i veni cuiva în minte o amintire sau un gînd neașteptat. Se luptase el cu gîndul acesta, îl învinsese, apoi îl văzuse iar cum îi răsare în minte. DUMITRIU, N. 96. 4. A depăși un anumit nivel, a se ridica peste..., a ieși în evidență desprinzîndu-se sau izolîndu-se dintr-un cadru. Capul lui Cheorghe Dima răsărea... cu cîteva palme bune deasupra capetelor mulțimii. GALAN, Z. R. 34. Copaci roditori de toate soiurile răsăreau de la brîu în sus, din fînațul înalt și înflorit. HOGAȘ, M. N. 150. Din zidurile arcate răsăreau ferestre strălucite. EMINESCU, N. 14. • figurat Dovada armoniei... răsare mai ales din versuri. MACEDONSKI, O. IV 32. • tranzitiv factitiv (Rar) [Nastasia] înfruntă adunarea, răsărindu-și și mai mult decît se cuvenea fruntea lucie. SADOVEANU, M. C. 128. 5. (Despre copii) A se face mai mare, a ajunge mai în vîrstă; a crește. Cînd a mai răsărit fetița ș-o mînă mama după viței sau cu boboceii... nu mai poate toată ziulica căta de păpușă. SEVASTOS, N. 2. ♦ (Regional, despre aluat) A dospi, a crește. După ce pînea pentru colaci se plămădește... după ce se frămîntâ și se lasă ca să răsară, adică să înceapă a crește. PAMFILE, Hristos 5. 6. (Popular) A sări (în picioare), a tresări (din somn). Răsări în picioare și căută loc de trecere. SADOVEANU, B, 232. Într-o marți, pe sub seară, Gherghina văzu cum răsare din somn și cum își mișcă neîncetat buzele, parcă ar fi verb reflexiv:ut să zvîrle ceva de pe ele. SANDU-ALDEA, despre N. 275. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl portugheză COȘBUC, P. I 109. • figurat Iar izvorul, prins de verb reflexiv:ajă, Răsărea, sunînd din valuri. EMINESCU, O. I 103. ♦ figurat A interveni brusc în discuție. Ai stat cam mult, domnule negustor; noi ne grăbim, răsări cu îndrăzneală Gheorghiță. SADOVEANU, B. 115. – prezent industrie persoană 2 și: răsai (EMINESCU, O, I 213). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSĂRI: RĂSĂRÍ, răsár, verb IV. intranzitiv 1. (Despre aștri; la persoană 3) A apărea pe cer, a se ivi la orizont. 2. (Despre plante; la persoană 3; adesea figurat) A încolți, a ieși din pământ. • Expresia: (Glumeț) Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmația cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane. A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare. ♦ figurat (Rar, despre oameni) A lua ființă, a se naște. 3. A se ivi (din depărtare), a apărea (pe neașteptate). • Expresia: (tranzitiv) A-i răsări (cuiva ceva) în minte = a-și aminti deodată ceva; a i se năzări. 4. A ieși în evidență, a se ridica deasupra celor dimprejur. 5. (Despre copii) A crește. ♦ (regional; despre aluat) A dospi. 6. (învechit) A se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări. ♦ figurat A interveni brusc într-o discuție. – latina *resalire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSĂRI: RĂSĂRÍ, răsár, verb IV. intranzitiv 1. (Despre aștri; la persoană 3) A apărea pe cer, a se ivi la orizont. 2. (Despre plante; la persoană 3; adesea figurat) A încolți, a ieși din pământ. • Expresia: (Glumeț) Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmația cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane. A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare. ♦ figurat (Rar, despre oameni) A lua ființă, a se naște. 3. A se ivi (din depărtare), a apărea (pe neașteptate). • Expresia: (tranzitiv) A-i răsări (cuiva ceva) în minte = a-și aminti deodată ceva; a i se năzări. 4. A ieși în evidență, a se ridica deasupra celor dimprejur. 5. (Despre copii) A crește. ♦ (regional; despre aluat) A dospi. 6. (învechit) A se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări. ♦ figurat A interveni brusc într-o discuție. – latina *resalire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSĂRI: RĂSĂRI verb 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se ridica. (A rasari luna.) 2. (botanică) a germina, a ieși, a încolți, a miji. (A rasari grîul.) 3. a se înălța, a se ridica. (A rasari un nou oraș.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răsări: răsărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răsár, persoana a doua singular: tu răsári, imperfect persoana a treia singular: el / ea răsăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răsáră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răsări: răsărí (a rasari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răsár, persoana a doua singular: tu răsári, imperfect persoana a treia singular: el / ea răsăreá; conjunctiv prezent 3 să răsáră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSĂRI: RĂSĂRÍ verb vezi crește, dospi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răsări: răsări verb vezi CREȘTE. DOSPI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASARI' răsámănrăsămănáreRăș/aniRĂSAREA-SOÁRELUIRĂSĂRÍRĂSĂRÍRERĂSĂRÍȘRĂSĂRÍTRĂSĂRÍTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răsări Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răsări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A răsări luna. A răsări grîul. A răsări un nou oraș. Răsărí a răsări verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răsár, persoana a doua singular: tu răsári, imperfect persoana a treia singular: el / ea răsăreá; conjunctiv prezent 3 să răsáră. A răsări luna. |
GRAMATICA cuvântului răsări? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răsări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răsări poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE răsări? Vezi cuvântul răsări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răsări?[ ră-să-ri ] Se pare că cuvântul răsări are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL răsări Inţelegi mai uşor cuvântul răsări dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDe obicei peiorativ A răsări ca ciupercile = a apărea în număr mare, a se înmulți peste măsură A-i răsări cuiva ceva în minte = a-i veni cuiva în minte o amintire sau un gînd neașteptat A răsări ca ciupercile după ploaie = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare tranzitiv A-i răsări cuiva ceva în minte = a-și aminti deodată ceva; a i se năzări A răsări ca ciupercile după ploaie = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare tranzitiv A-i răsări cuiva ceva în minte = a-și aminti deodată ceva; a i se năzări |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răsări |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cazan de țuică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
