eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ratacire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Rătăcire [ ră-tă-ci-re ]
VEZI SINONIME PENTRU rătăcire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ratacire în mai multe dicționare

Definițiile pentru ratacire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE:
RĂTĂCÍRE, rătăciri, substantiv feminin

1. Faptul de a (se) rătăci; pierderea drumului bun. Asculta cu luare-aminte isprăvile de vînătoare, rătăcirile prin locuri sălbatice și neumblate. SADOVEANU, O. I 272. Tîrziu băgă de seamă rătăcirea și... începu să alerge pe coastă înapoi. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Această simplă povestire a rătăcirii unui copil pe drumurile și prin dumbrava de la marginea tîrgușorului nu putea fi scrisă decît de un om care are multe și diverse însușiri de poet. IBRĂILEANU, S.

5.
♦ figurat Întunecare a minții; nebunie. El însuși, în epoca rătăcirii, lăsîndu-se în voia unei amare fantezii, se declara urmaș al lui Utungi Emin-aga. CĂLINESCU, E. 6.

2. figurat Greșeală, eroare. Rătăcirea lui cuconu Toderaș [titlu]. SADOVEANU, O. III 609. Aceste greșele nu sînt nimică pe lîngă altă rătăcire mai mare. ARHIVA R. I 94. Cumplita-mi rătăcire ți-e cunoscută poate. ALEXANDRESCU, M. 155.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



rătăcire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rătăcire:
rătăcíre forme Acțiunea de a saŭ de a te rătăci. Mers orĭ călătorie pe departe și cu multe ocolurĭ din cauza perderiĭ drumuluĭ: rătăcirile luĭ Ulise. Colindare, umblet fără căpătîĭ, vagabondaj, haĭmanalîc: rătăcirile neamuluĭ jidănesc. figurat Eroare, aberațiune, părere falsă: ce spuĭ tu e o rătăcire, fugițĭ de rătăcirile francmasonilor! Întunecare, turbare: rătăcirea mințiĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RĂTĂCIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE:
RĂTĂCÍRE ratacirei forme

1) vezi A RĂTĂCI și A SE RĂTĂCI.

2) figurat Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; viziune greșită; greșeală; eroare.

3) popular Stare a unei persoane demente; nebunie; demență. /v. a (se) rătăci
Forme diferite ale cuvantului ratacire: ratacirei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

rătăcire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rătăcire:
rătăcire substantiv verbal ABATERE. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DEMENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. NEBUNIE. PĂCAT. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂTĂCIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE:
RĂTĂCÍRE, rătăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) rătăci.
♦ figurat Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie.
♦ figurat Greșeală, eroare.

– vezi rătăci.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂTĂCIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE:
RĂTĂCÍRE, rătăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) rătăci.
♦ figurat Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie.
♦ figurat Greșeală, eroare.

– vezi rătăci.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

rătăcire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rătăcire:
rătăcire forme acțiunea de a (se) rătăci și rezultatul ei:

1. umblet fără căpătâiu;

2. turburarea minții;

3. părere falșă, eroare;

4. plural apucături destrăbălate.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RĂTĂCIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE:
RĂTĂCIRE s.

1. colindare, cutreierare, hoinăreală. (O ratacire fără un țel precis.) 2.* (figurat) întunecare, orbire. (A avut o clipă de ratacire.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂTĂCIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE:
RĂTĂCÍRE s.

1. vezi hoinăreală. *2. (figurat) întunecare, orbire. (A avut o clipă de ratacire.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

rătăcire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rătăcire:
rătăcíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rătăcírii; plural rătăcíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rătăcire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rătăcire:
rătăcíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rătăcírii; plural rătăcíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'RATACIRE'
RĂTĂCÁNERĂTĂCÁNIERĂTĂCEÁLĂRĂTĂCÍRĂTĂCÍRERĂTĂCÍTRĂTĂCITÓRratáfiaratáj

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rătăcire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rătăcire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RĂTĂCÍRE rătăcirei forme 1 vezi A RĂTĂCI și A SE RĂTĂCI.
O rătăcire fără un țel precis.
A avut o clipă de rătăcire.
A avut o clipă de rătăcire.



GRAMATICA cuvântului rătăcire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rătăcire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rătăcire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul rătăcire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul rătăcire are forma: rătăcíri
VEZI PLURALUL pentru rătăcire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE rătăcire?
Vezi cuvântul rătăcire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rătăcire?
[ ră-tă-ci-re ]
Se pare că cuvântul rătăcire are patru silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rătăcire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pleda cauza cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare
prin care căldura sau electricitatea se transmite cu ușurință
a apăra interesele cuiva
fără mijloc de locomoție, pe jos
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app