 | as |
|
| Răzbici [ răz-bi-ci ] VEZI SINONIME PENTRU răzbici PE ESINONIME.COM definiția cuvântului razbici în mai multe dicționareDefinițiile pentru razbici din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răzbici (forma la infinitiv) A răzbici conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂZBICI: RĂZBICÍ2, răzbicesc, verb IV. tranzitiv (Regional) A găuri, a perfora. Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. ♦ absolut A scoate (ceva) bătînd. Cînd verb reflexiv:ei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. Hristos VI 153. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂZBICI: RĂZBÍCI1, răzbice, substantiv neutru (regional) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + sufix -ici. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂZBICI: RĂZBÍCI1, răzbice, substantiv neutru (regional) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + sufix -ici. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răzbici: răzbicí2 (a razbici) (regional) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răzbicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răzbiceá; conjunctiv prezent 3 să răzbiceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răzbici: răzbicí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răzbicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răzbiceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răzbiceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂZBICI: RĂZBÍCI1, răzbice, substantiv neutru (Regional) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂZBICI: RĂZBICÍ2, răzbicesc, verb IV. tranzitiv (regional) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂZBICI: RĂZBICÍ2, răzbicesc, verb IV. tranzitiv (regional) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răzbici: răzbici verb vezi GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂZBICI: RĂZBÍCI substantiv verbal retevei, scurtătură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răzbici: răzbici substantiv verbal RETEVEI. SCURTĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răzbici: răzbíci1 (regional) substantiv neutru, plural răzbíce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răzbici: răzbíci substantiv neutru, plural răzbíce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RAZBICI' RĂZBĂTÚTrăzbeálăRĂZBÉLRĂZBÍRĂZBÍCIRĂZBÍRERĂZBÍTRĂZBITÓRRĂZBÓI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răzbici Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răzbici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Răzbicí2 a răzbici regional verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răzbicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răzbiceá; conjunctiv prezent 3 să răzbiceáscă. |
GRAMATICA cuvântului răzbici? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răzbici. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răzbici poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răzbici? Vezi cuvântul răzbici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răzbici?[ răz-bi-ci ] Se pare că cuvântul răzbici are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răzbici |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de avangardă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul răzbici are forma: răzbíce
