eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție razuitor


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Răzuitor [ ră-zu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU răzuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului razuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru razuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂZUITÓR:
RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, substantiv neutru (2,

3) răzuitori, substantiv feminin

1. substantiv neutru Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metalurgie

2. S. forme Răzătoare.

3. S. forme Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța).
♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit.
♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [ pronunție: -zu-i-]

– Răzui + sufix -itor.
Forme diferite ale cuvantului razuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂZUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂZUITÓR:
RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, substantiv neutru (2,

3) răzuitori, substantiv feminin

1. substantiv neutru Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metalurgie

2. S.f Râzătoare.

3. S. forme Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța).
♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit.
♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [ pronunție: -zu-i-]

– Răzui + sufix -itor.
Forme diferite ale cuvantului razuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RĂZUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZUITÓR:
RĂZUITÓR razuitoroáre n.

1) Unealtă folosită în operațiile de curățare sau de netezire (a unor obiecte); racletă. razuitor pentru suprafețe lemnoase.

2) Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzătoare. [silabe -zu-i-] /a răzui + sufix razuitoritor
Forme diferite ale cuvantului razuitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RĂZUITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZUITOR:
RĂZUITOR substantiv (tehnic)

1. racletă, raclor. (razuitor pentru suprafețe lemnoase.)

2. raz. (razuitor din oțel-crom pentru suprafețe metalice.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂZUITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂZUITÓR:
RĂZUITÓR, răzuitoare, substantiv neutru Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a diferitelor piese de metalurgie
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

răzuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răzuitor:
răzuitór substantiv neutru (silabe -zu-i-), plural răzuitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

răzuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răzuitor:
răzuitór (-zu-i-) substantiv neutru, plural răzuitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RĂZUITÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂZUITÓR:
RĂZUITÓR substantiv verbal otic.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

răzuitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răzuitor:
răzuitor substantiv verbal OTIC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RAZUITOR'
RĂZUIÁLĂRĂZUÍRERĂZUÍTRĂZUITOÁRERĂZUITÓRRĂZUITÚRĂrăzúmănRAZUMOVSKIRĂZÚȘ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răzuitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răzuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RĂZUITÓR răzuitoroáre n.
Răzuitor pentru suprafețe lemnoase.
[silabe -zu-i-] /a răzui + sufix răzuitoritor.
Răzuitor pentru suprafețe lemnoase.
Răzuitor din oțel-crom pentru suprafețe metalice.
Răzuitor pentru suprafețe lemnoase.
Răzuitor din oțel-crom pentru suprafețe metalice.

GRAMATICA cuvântului răzuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răzuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răzuitor poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul răzuitor sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul răzuitor are forma: răzuitoáre
VEZI PLURALUL pentru răzuitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE răzuitor?
Vezi cuvântul răzuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răzuitor?
[ ră-zu-i-tor ]
Se pare că cuvântul răzuitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răzuitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pe când era bunica fată mare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a închide, a întemnița
amestec de fontă cenușie cu fontă albă
demult
a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua cuiva toate posibilitățile de existență
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app