 | as |
|
| Rebuta [ re-bu-ta ] VEZI SINONIME PENTRU rebuta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rebuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru rebuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rebuta (forma la infinitiv) A rebuta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REBUTA: REBUTÁ, rebutez, verb I. tranzitiv A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge (ceva) ca necorespunzător. E un transport pe care l-au rebutat la depozit. DAVIDOGLU, C. 33. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REBUTA: REBUTÁ, rebutez, verb I. tranzitiv A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din limba franceza rebuter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REBUTA: REBUTÁ, rebutez, verb I. tranzitiv A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din limba franceza rebuter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REBUTA: REBUTÁ verb I. trecut A da (ceva) la rebut; a respinge, a arunca (ca necorespunzător). [< limba franceza rebuter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REBUTA: REBUTÁ verb trecut a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. (< limba franceza rebuter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rebuta: rebutá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rebutéz, persoana a treia singular: el / ea și plural rebuteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rebuta: rebutá (a rebuta) verb, indicativ prezent 3 rebuteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REBUTA' REBUSÍSTREBUSÍSTICrebusoídREBÚTREBUTÁREBUTÁREREBUTÁTREBUTIAREC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rebuta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rebuta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rebutá a rebuta verb, indicativ prezent 3 rebuteáză. |
GRAMATICA cuvântului rebuta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rebuta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rebuta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rebuta? Vezi cuvântul rebuta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rebuta?[ re-bu-ta ] Se pare că cuvântul rebuta are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ținută de seară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rebuta se conjugă: ei ele rebuteáză
