 | as |
|
| Recriminare [ re-cri-mi-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU recriminare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recriminare în mai multe dicționareDefinițiile pentru recriminare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECRIMINARE: RECRIMINÁRE, recriminări, substantiv feminin Reproș, acuzație (cu care se răspunde unui alt reproș, unei alte acuzații). Recriminările.... nu se întemeiază pe nimic decît pe supărările personale ale scriitorului. IORGA, L. I 354. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECRIMINARE: RECRIMINÁRE, recriminări, substantiv feminin (livresc) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – vezi recrimina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECRIMINARE: RECRIMINÁRE, recriminări, substantiv feminin (livresc) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – vezi recrimina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECRIMINARE: RECRIMINÁRE substantiv feminin Acuzație, mustrare ca răspuns la altă acuzație, la altă mustrare. [După limba franceza récrimination]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recriminare: recrimináre (livresc) (re-cri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat recriminắrii; plural recriminắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recriminare: recrimináre substantiv feminin (silabe -cri-), genitiv dativ articulat recriminării; plural recriminări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECRIMINARE: RECRIMINARE substantiv recriminație. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECRIMINARE' RECREATÓRrecreditívRECREÉRERECRIMINÁRECRIMINÁRERECRIMINÁȚIErecriminațiúnerecriminatóriurecriminéz |
GRAMATICA cuvântului RECRIMINARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recriminare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RECRIMINARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recriminare? Vezi cuvântul recriminare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recriminare?[ re-cri-mi-na-re ] Se pare că cuvântul recriminare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RECRIMINARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ori a-l da încolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul recriminare are forma: recriminắri
