eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rectificare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Rectificare [ rec-ti-fi-ca-re ]
VEZI SINONIME PENTRU rectificare PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului rectificare în mai multe dicționare

Definițiile pentru rectificare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
RECTIFICARE
   
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RECTIFICARE:
RECTIFICÁRE (< rectifica) substantiv feminin

1. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corectare.

2. (chimie) Operație de separare a componenților volatili cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid, printr-o succesiune de evaporări și de condensări, în care o parte din lichidul rezultat prin condensarea vaporilor este recirculat în coloană sub formă de reflux. Se execută în coloana de rectificare (sau de fracționare). vezi și distilare.

3. (tehnic) Operație de supernetezire prin așchiere, executată la mașinile de rectificat cu ajutorul sculelor abrazive, pentru obținerea fie a unor suprafețe foarte netede, fie a unor dimensiuni realizate cu mare precizie, fie a ambelor calități.
♦ Operație sau asamblare de operații de readucere a unui corp (ex. unealtă), a unui sistem tehnic (ex. cale ferată), a unei construcții sau a unui sistem natural (ex. un curs de apă) la forma sau la starea inițială, anterioară unei deformări, sau la o formă și stare nouă, stabilită printr-un proiect. Rectificare cursurilor de apă (r. de albie) prin tăierea meandrelor are ca scop facilitarea navigației, o mai bună utilizare a terenurilor de luncă etc. Poate însă să afecteze biodiversitatea prin restrângerea zonelor umede.

4. (Dr.) Înlăturarea, printr-o încheiere (2), de către un organ de jurisdicție, a erorilor materiale strecurate în dispozitivul hotărârii asupra numelui, calității sau susținerilor părților ori asupra unui calcul.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



RECTIFICARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECTIFICARE:
RECTIFICÁRE, rectificări, substantiv feminin Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei.

1. Îndreptare, corijare. În principiu, prin rectificarea sau, altfel zis, prin repararea unei bucăți în versuri înțelegem firește prefacerea numai a expresiunii materiale, adică a cuvîntării, iar nu și a gîndirii, adică a poeziei în ea însăși. CARAGIALE, O. VII 473.
♦ (Concretizat) Notă prin care se rectifică ceva.

2. (tehnică) Operație mecanizată de netezire foarte fină, prin așchiere, a suprafeței unei piese metalice cu ajutorul pietrelor abrazive.
♦ Distilare fracționată prin care se separă dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componenți care reprezintă, cantitativ, majoritatea amestecului.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RECTIFICARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECTIFICARE:
RECTIFICARE s.

1. corectare, corijare. îndreptare, (rar) rectificație. (rectificare a unor erori.)

2. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare. (rectificare dicțiunii cuiva.)

3. corectiv, corectură, îndreptare, (rar) rectificație. (A adus unele rectificarei planului inițial.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RECTIFICARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECTIFICARE:
RECTIFICÁRE, rectificări, substantiv feminin Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare.
♦ (concretizat) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva.

– vezi rectifica.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RECTIFICARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECTIFICARE:
RECTIFICÁRE, rectificări, substantiv feminin Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare.
♦ (concretizat) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva.

– vezi rectifica.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RECTIFICARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECTIFICARE:
RECTIFICÁRE2 substantiv feminin Acțiunea de a rectifica (2).
       • Mașină de rectificare = mașină-unealtă de prelucrare a pieselor prin rectificare. [< rectifica (2)].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RECTIFICARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECTIFICARE:
RECTIFICÁRE rectificareări forme

1) vezi A RECTIFlCA.

2) Notă scurtă într-o publicație periodică, prin care se rectifică ceva publicat anterior. /v. a rectifica
Forme diferite ale cuvantului rectificare: rectificareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RECTIFICARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECTIFICARE:
RECTIFICÁRE1 substantiv feminin Acțiunea de a rectifica (1) și rezultatul ei; îndreptare, corijare. [< rectifica (1)].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

rectificare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rectificare:
rectificáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rectificării; plural rectificări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rectificare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rectificare:
rectificáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rectificắrii; plural rectificắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'RECTIFICARE'
RECTI-rectíficRECTIFICÁRECTIFICÁBILRECTIFICÁRERECTIFICÁTRECTIFICÁȚIErectificațiúnerectificatív

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rectificare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rectificare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Rectificare a unor erori.
Rectificare dicțiunii cuiva.
A adus unele rectificarei planului inițial.
Rectificare dicțiunii cuiva.
A adus unele rectificareări planului inițial.
RECTIFICÁRE rectificareări forme 1 vezi A RECTIFlCA.

GRAMATICA cuvântului rectificare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rectificare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rectificare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul rectificare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul rectificare are forma: rectificări
    VEZI PLURALUL pentru rectificare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE rectificare?
Vezi cuvântul rectificare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rectificare?
[ rec-ti-fi-ca-re ]
Se pare că cuvântul rectificare are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL rectificare
Inţelegi mai uşor cuvântul rectificare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Mașină de rectificare = mașină-unealtă de prelucrare a pieselor prin rectificare



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rectificare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A face sau a pune cuiva conețul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu
acid nucleic format din patru tipuri de baze azotoase, o pentoză și acid fosforic, cu rol esențial în mecanismul ereditar al organsimelor vii
a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî
parte consacrată intervențiilor chirurgicale ușoare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?