 | as |
|
| Reminiscenţă [ re-mi-nis-cen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU reminiscenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reminiscenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru reminiscenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REMINISCENȚĂ: REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, substantiv feminin Amintire vagă și incompletă a unor fapte aproape dispărute din memorie. Amintiri despre aceste hoinăriri nu ne-au rămas, afară de verb reflexiv:eo vagă reminiscență. CĂLINESCU, E. 54. Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă, cari să ni se pară ca reminiscențele unui om ce de mult nu mai este? EMINESCU, N. 84. ♦ Rămășiță, rest, urmă. În toate învoielile se vede, pe lîngă asociațiunea între muncă și capital... și o reminiscență a clăcii și a zilelor de lucru. I. IONESCU, M. 289. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REMINISCENȚĂ: REMINISCÉNȚĂ reminiscentae forme 1) Amintire vagă, imprecisă a unor fapte aproape dispărute din memorie. 2) Urma materială, abia perceptibilă, a unor realități trecute; rămășiță vagă. 3) (în creația artistică și literară) Element inspirat ca urmare a unei influențe mai mult sau mai puțin conștiente. /<fr. reminiscence, latina reminiscentia, reminiscentaae Forme diferite ale cuvantului reminiscenta: reminiscentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REMINISCENȚĂ: REMINISCÉNȚĂ substantiv feminin 1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. ♦ teoria reminiscentaței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. (psihologie) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate. 3. rămășiță, urmă. (< limba franceza réminiscence, latina reminiscentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru reminiscență: *reminiscénță forme, plural e (latina reminiscentia, despre reminisci, a-șĭ aduce aminte). Aducere aminte, amintire: pentru Platone, cunoștința nu e de cît o reminiscență. Lucru care-țĭ vine în minte: un castel plin de reminiscențe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REMINISCENȚĂ: REMINISCÉNȚĂ substantiv feminin Amintire neprecisă, tulbure a unor fapte petrecute demult. ♦ Rămășiță, urmă. [conform limba franceza réminiscence, italiana reminiscenza, latina reminiscentia < reminiscere – a-și aminti]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REMINISCENȚĂ: REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, substantiv feminin Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din limba franceza réminiscence, latina reminiscentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REMINISCENȚĂ: REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, substantiv feminin Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din limba franceza réminiscence, latina reminiscentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reminiscență: reminiscénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat reminiscénței; plural reminiscénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reminiscență: reminiscénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat reminiscénței; plural reminiscénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru reminiscență: reminiscență forme amintire vagă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'REMINISCENTA' REMINERALIZÁREREMINERALIZÁTREMINERALIZÁȚIEREMINGTONREMINISCÉNȚĂremisíbilremisibilitáteREMISIÚNEREMISÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reminiscență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reminiscență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REMINISCÉNȚĂ reminiscențăe forme 1 Amintire vagă, imprecisă a unor fapte aproape dispărute din memorie. Reminiscence, latina reminiscentia, reminiscențăae. |
GRAMATICA cuvântului reminiscență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reminiscență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reminiscență poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reminiscenţă? Vezi cuvântul reminiscenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reminiscenţă?[ re-mi-nis-cen-ţă ] Se pare că cuvântul reminiscenţă are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL reminiscență Inţelegi mai uşor cuvântul reminiscență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ teoria reminiscentaței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cântec bătrânesc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul reminiscență are forma: reminiscénțe
