 | as |
|
| Repercuta [ re-per-cu-ta ] VEZI SINONIME PENTRU repercuta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului repercuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru repercuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a repercuta (forma la infinitiv) A repercuta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPERCUTA: REPERCUTÁ, persoană 3 repercutează, verb I. reflexiv 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite, a reveni. 2. figurat (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «asupra», mai rar «în») A avea urmări, consecințe, a-și manifesta efectele. Abuzul de mîncare și de băutură se repercutează asupra sănătății. ▭ Nu-mi sînt indiferenți... seceta ori foametea pe care o îndură ei știu că se repercutează în viața mea de fiecare zi. C. PETRESCU, Î. II 267. – conjuncție prezent și: persoană 3 să repercute (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPERCUTA: REPERCUTÁ verb I. reflexiv 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite. 2. (figurat) A avea urmări, a-și manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conjuncție 3 -teze. / < limba franceza répercuter, conform latina repercutere – a respinge]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPERCUTA: REPERCUTÁ, persoană 3 repercutează, verb I. reflexiv 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. figurat A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din limba franceza répercuter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPERCUTA: REPERCUTÁ, persoană 3 repercutează, verb I. reflexiv 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. figurat A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din limba franceza répercuter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPERCUTA: REPERCUTA verb 1. (fizică) a se întoarce, a se răsfrînge, a se reflecta, a reveni, (învechit) a se refrînge. (Unda sonoră se repercuta la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se resimți, a se simți. (Unele efecte se repercuta asupra lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPERCUTA: REPERCUTÁ verb reflexiv 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (figurat) a avea urmări, a-și manifesta indirect efectele. (< limba franceza répercuter, latina repercutere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru repercuta: repercutá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea repercuteáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural repercutéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru repercuta: repercutá (a repercuta) verb, indicativ prezent 3 repercuteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REPERCUTA' REPERÁJREPERÁREREPERÁTREPERCUSIÚNEREPERCUTÁREPERCUTÁREREPERCUTÁTrepercutézreperéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REPERCUTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului repercuta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Unda sonoră se repercuta la întîlnirea unui obstacol. Unele efecte se repercuta asupra lui. Repercutá a repercuta verb, indicativ prezent 3 repercuteáză. |
GRAMATICA cuvântului REPERCUTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului repercuta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REPERCUTA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE repercuta? Vezi cuvântul repercuta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul repercuta?[ re-per-cu-ta ] Se pare că cuvântul repercuta are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REPERCUTA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi cu pântecele la gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul repercuta se conjugă: ei ele repercutéze
