 | as |
|
| Repugnanţă [ re-pug-nan-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU repugnanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului repugnanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru repugnanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REPUGNANȚĂ: REPUGNÁNȚĂ forme livresc Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, latina repugnantia Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru repugnanță: repugnanță substantiv verbal ANTIPATIE. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. SCÎRBĂ. SILĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru repugnanță: *repugnánță forme, plural e (latina repugnantia). Dezgust adînc, mare aversiune: a avea repugnanță de un lucru saŭ contra unuĭ lucru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUGNANȚĂ: REPUGNÁNȚĂ substantiv feminin ((livresc)) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [conform limba franceza répugnance, latina repugnantia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUGNANȚĂ: REPUGNÁNȚĂ substantiv feminin silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< limba franceza répugnance, latina repugnantia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPUGNANȚĂ: REPUGNÁNȚĂ substantiv feminin (livresc) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din limba franceza répugnance, latina repugnantia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPUGNANȚĂ: REPUGNÁNȚĂ substantiv feminin (livresc) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din limba franceza répugnance, latina repugnantia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru repugnanță: repugnánță (livresc) substantiv feminin, genitiv dativ articulat repugnánței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru repugnanță: repugnánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat repugnánței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru repugnanță: repugnanță forme desgust pentru ceva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'REPUGNANTA' repudiézrepúgnREPUGNÁREPUGNÁNTREPUGNÁNȚĂREPÚLSIEREPULSIÚNEREPULSÍVREPÚNE |
GRAMATICA cuvântului repugnanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului repugnanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul repugnanță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE repugnanţă? Vezi cuvântul repugnanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul repugnanţă?[ re-pug-nan-ţă ] Se pare că cuvântul repugnanţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL repugnanță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în interior?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
