 | as |
|
| Revoltă [ re-vol-tă ] VEZI SINONIME PENTRU revoltă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului revolta în mai multe dicționareDefinițiile pentru revolta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a revolta (forma la infinitiv) A revolta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REVÓLTĂ: REVÓLTĂ, revolte, substantiv feminin 1. Sentiment de mînie amestecată cu amărăciune, provocat de o faptă sau o întîmplare socotită nedemnă sau injustă; indignare. Clocotea de revoltă că bătălia în care au pierit peste două mii de oameni... nici măcar n-a fost pomenită în comunicatele de război. REBREANU, P. S. 113. În pieptul tău coboară Revolta caldă, ca un val. TOPÎRCEANU, B. 67. Se înțelege că e o groaznică imoralitate tortura și osîndirea nedreaptă a lui Ion, și autorul ne sugerează revolta morală contra acestei cruzimi. GHEREA, ST. Hristos II 277. 2. Răscoală spontană, neorganizată împotriva samavolniciei autorității de stat, a conducerii; răzvrătire, rebeliune. Dintre registre n-a izbucnit niciodată flacăra revoltei. BOGZA, A. Î. 112. Un ofițer din artileria turcă ar fi trimes aici, ca pedeapsă pentru că luase parte la o revoltă din Stambul. BART, S. M. 23. Îndată după vestita biruință a lui Matei-vodă la Finta, în 17 mai 1653, revolta izbucni. BĂLCESCU, O. I 20. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REVOLTA: REVOLTÁ, revólt, verb I. reflexiv 1. A fi cuprins de revoltă (2); a se indigna. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați verb reflexiv:ea să se supună natura și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei rămăseseră încă neatinse și intriga voia a lovi și în aceste! însă duhurile se revoltară. NEGRUZZI, S. I 242. 2. A se răscula, a se răzvrăti. La 1564, oștirea streină se măcelări mai toată de hatmanul Tomșa și Ilie Tomoran, cînd aceștia se revoltară asupra lui Despot-vodă. BĂLCESCU, O. I 119. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REVOLTĂ: REVOLTĂ s. 1. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, (livresc) sedițiune, (învechit și popular) rebelie, (popular și fam.) tevatură, (popular) revoluție, ridicare, sculare, (învechit) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (învechit, prin Moldova) bont, (turcism învechit) zulum, zurba, zurbalîc, (figurat) tulburare. (revolta a maselor.) 2. indignare, revoltare, scandalizare, (rar) indignațiune, (popular) oțăreală, oțărîre. (Stare de revolta a cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REVOLTA: REVOLTA verb 1. a (se) răscula, a (se) răzvrăti, a (se) ridica, (popular) a (se) scula, (învechit) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au revolta.) 2. a (se) indigna, a (se) scandaliza, (învechit) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a revolta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REVÓLTĂ: REVÓLTĂ revoltae forme 1) Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; acțiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte Forme diferite ale cuvantului revolta: revoltae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru revoltă: revóltă (revólte), substantiv feminin – Rebeliune, răscoală. în franceză révolte. – derivat revolta, verb, din limba franceza révolter; revoltant, adjectiv, substantiv masculin, din limba franceza révoltant; revoltător, adjectiv (care provoacă indignare). Forme diferite ale cuvantului revolta: revólte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REVÓLTĂ: REVÓLTĂ, revolte, substantiv feminin 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din limba franceza révolte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REVÓLTĂ: REVÓLTĂ, revolte, substantiv feminin 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din limba franceza révolte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REVOLTA: REVOLTÁ verb I. 1. reflexiv A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. reflexiv, trecut A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < limba franceza révolter, conform italiana rivoltare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REVOLTA: REVOLTÁ, revólt, verb I. 1. reflexiv A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din limba franceza révolter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REVOLTA: REVOLTÁ, revólt, verb I. 1. reflexiv A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din limba franceza révolter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru revoltă: *revóltă forme, plural e (în franceză révolte, italiana rivolta). Răscoală, răzvrătire, rebeliune, insurecțiune, revoluțiune, rîdicare contra superiorilor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REVOLTA: REVOLTÁ verb I. reflexiv a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. reflexiv, trecut a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< limba franceza révolter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REVÓLTĂ: REVÓLTĂ substantiv feminin 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< limba franceza révolte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REVÓLTĂ: REVÓLTĂ substantiv feminin 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< limba franceza révolte) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru revolta: revoltá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu revólt, persoana a treia singular: el / ea și plural revóltă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural revólte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru revoltă: revoltă forme ridicarea supușilor în contra suveranului, a inferiorilor în contra unui superior. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru revoltă: revóltă substantiv feminin, genitiv dativ articulat revóltei; plural revólte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru revoltă: revóltă substantiv feminin, genitiv dativ articulat revóltei; plural revólte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REVOLTA: REVOLTÁ verb 1. vezi răscula. 2. vezi indigna. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru revolta: revoltá (a revolta) verb, indicativ prezent 3 revóltă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REVOLTA' REVOCATÓR, -OÁRErevocatóriuREVOLÍNrevóltREVÓLTĂREVOLTÁNTREVOLTÁREREVOLTÁTREVOLTĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL revolta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului revolta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Revolta a maselor. Stare de revolta a cuiva. Masele s-au revolta. Vestea l-a revolta. REVÓLTĂ revoltae forme 1 Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. Revoltá a revolta verb, indicativ prezent 3 revóltă. |
GRAMATICA cuvântului revolta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului revolta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul revolta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE revoltă? Vezi cuvântul revoltă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul revoltă?[ re-vol-tă ] Se pare că cuvântul revoltă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL revolta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie a privi sau a se uita chiorâș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul revolta se conjugă: ei ele revóltă
