eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție roi


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Roi [ ro-i ]
VEZI SINONIME PENTRU roi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului roi în mai multe dicționare

Definițiile pentru roi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a roi
Verbul: a roi (forma la infinitiv)
A roi conjugat la timpul prezent:
  • eu roiesc
  • tu roiești
  • el ea roiește
  • noi roim
  • voi roiți
  • ei ele roiesc
VEZI VERBUL a roi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROI:
ROI2, roiuri, substantiv neutru

1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea altui locaș. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu ușurință. SADOVEANU, P. M. 50. Mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare peste flori de miere pline. EMINESCU, O. I 85.

2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Mulțime mare de insecte sau de păsări mici, zburînd în grupuri. Prin boltitura de frunze bîrîiau roiuri nevăzute de gîngănii. AGÎRBICEANU, S. P. 18. Se strîng totdeauna roiuri de muscuțe să bîzîie pe creasta monumentului înfierbîntată de arșiță. CARAGIALE, O. III 243. Ne-am adunat în juru-i ca muștele de roi. ALECSANDRI, T. II 164.
♦ Grup compact de oameni în mișcare, în freamăt. [Țăranii] năvăliră în goană către soldați. După ei se desprinseră roiuri care soseau în fugă, strigînd. DUMITRIU, N. 110. Văzu... pe tătari izvorînd din zare în roiuri negre. GALACTION, O. I 53. Din fundul lumii, mai din sus... Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55.
♦ Mulțime de obiecte de același fel (văzute în mișcare). Din tot roiul de care și căruțe întîlnite la podul Herătăului, nu se vedea nici una pe șosea. POPA, vezi 111. Un foc uriaș ardea în Poiana Cerbului, aruncînd în văzduh... un roi de scîntei. GANE, N. I 133. Un roi de frunze joacă-n drum. IOSIF, PATR. 16.
       • (În contexte figurate) Roiuri negre de prevederi urîte îi troieneau închipuirea. VLAHUȚĂ, N. 36. De atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin... în roiuri luminoase, izvorînd din infinit. EMINESCU, O. I 132. În ochi-mi scînteiază un roi de năluciri. ALECSANDRI, P. III 502.
♦ (Adjectival) Plin, saturat. Mă văd cum ședeam singur în banca mea... cu capul roi de materia bine învățată. GALACTION, O. I 57.

– plural și: (m.) roi (I. IONESCU, M. 380).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ROI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROI:
ROÍ3, roiesc, verb IV. intranzitiv (Despre albine) A ieși din stup zburînd în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; prin extensie (despre orice insecte și păsări mici) a se mișca în număr mare de colo pînă colo. În juru-i roiesc albinele ca o pleavă de aur, scînteietoare la bătaia piezișă a razelor. SADOVEANU, O. VII 205. La picioarele noastre roia o grămadă de furnici. SAHIA, N. 61. Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. I 493.
♦ tranzitiv (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. A fi roit știubeiul ceala acuma verb reflexiv:o trei! CONTEMPORANUL, VIII 99.
♦ (Despre oameni) A se răspîndi în grupuri, pornind din același loc; a umbla forfotind de colo pînă colo. O droaie de tineri... roiau în jurul ei. BART, E. 104. De pe atunci au trebuit să fie îmbelșugate și atrăgătoare locurile acestea, pentru ca să roiască și să s-așeze pe-aici popoare venite din depărtări așa de mari. VLAHUȚĂ, R. P. 44. Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. EMINESCU, O. I 148.
       • (Despre lucruri în mișcare) Tractoarele... trăgeau plugurile cu semeție, roind de-a latul pămînturilor alăturate. MIHALE, O. 197. Zăpada măruntă roia licărind în jurul nostru. SADOVEANU, O. I 400.
       • figurat Ariile roiau limpezi... în mintea lui. EMINESCU, N. 69.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

roi
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru roi:
roi (-iuri), substantiv neutru

– Grup, familie de albine.

– Megl. (roiac). limba slavă (veche) roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), conform limba bulgară, limba sârbă, limba slovenă roj.

– derivat roi, verb (a pleca în roi; a mișuna; a furnica; a dispărea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruiés, ruiri, conform limba bulgară rojă; roinic, adjectiv (mobil, care se mișcă de colo colo, care roiește); roiniță, substantiv feminin (stup mic în care se prinde roiul; melisă, Melissa officinalis), pe care Conev 46 îl trimite inutil la un limba bulgară *roinica; roiște, substantiv feminin (roire; melisă); roit, substantiv neutru (roire).
Forme diferite ale cuvantului roi: -iuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ROI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ROI:
ROÍ3, roiesc, verb IV. intranzitiv (Despre albine) A ieși din stup zburând în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; prin extensie (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo.
♦ tranzitiv (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou.
♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo.

– limba sârbă roiti.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ROI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROI:
ROÍ2, roiesc, verb IV. intranzitiv (Despre albine; la persoană

3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou adăpost și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo.
♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna.

– Din limba bulgară roja, limba sârbă rojiti.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ROI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROI:
ROÍ3, roiesc, verb IV. intranzitiv (Despre albine; la persoană

3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo.
♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna.

– Din limba bulgară roja, sârbo-croată rojiti.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ROI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROI:
ROI verb a se agita, a colcăi, a se foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a viermui, (popular) a bîjbîi, (învechit și regional) a jimi, (regional) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilvania) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Banat) a vermeti, (familial) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea roi pe străzi.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ROI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROI:
ROI1, roi, substantiv masculin Roit, roire. În verb reflexiv:emea roilor, în toate zilele line se repezea din sat, de la Păuna-Mare, și priveghea, ascultînd cîntecul prisăcii. SADOVEANU, P. M. 50.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ROI
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ROI:
ROI substantiv

1. Roiu, boier mold. (Sd XXII); Roiești s.

2. Roișor, Mircea, munt., 1707 (BCI XI 15).

3. Din Roiești + sufix de apart. locuțiune -an: Roiștan, Grozav (17 A V 67).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

roi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru roi:
roí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele roiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea roiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural roiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

roi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru roi:
roí2 (a roi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele roiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea roiá; conjunctiv prezent 3 să roiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

roi
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru roi:
roi, roiesc vezi r. a se retrage în mare grabă; a fugi dintr-un loc
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ROI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROI:
ROI1, roi, substantiv masculin Roit, roire. Epoca roilor.

– Din roi3.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

roi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru roi:
roi1 (grup de albine, roit) substantiv neutru, plural róiuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

roi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru roi:
roi (roire) substantiv masculin, plural roi, articulat roii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

roi
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru roi:
roi substantiv masculin (regional) pui de căprioară.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

roi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru roi:
roi (grup) substantiv neutru, plural róiuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ROI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ROI:
ROI substantiv verbal matcă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

roi
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru roi:
roi substantiv verbal MATCĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ROI'
róhotRohot/ăROHOTÍROHRERROIROIÁLĂROIBRÓIBĂROIBÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL roi
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului roi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Lumea roi pe străzi.
Roí2 a roi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele roiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea roiá; conjunctiv prezent 3 să roiáscă.

GRAMATICA cuvântului roi?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului roi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul roi poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul roi sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul roi are forma: róiuri
VEZI PLURALUL pentru roi la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE roi?
Vezi cuvântul roi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul roi?
[ ro-i ]
Se pare că cuvântul roi are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL roi

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Mulțime vidă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
temperatură de topire
a face pe cineva de râs; a certa, a ocărî
mulțime care nu conține nici un element
a umbla haimana
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app