eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rosti


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Rosti [ ros-ti ]
VEZI SINONIME PENTRU rosti PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului rosti în mai multe dicționare

Definițiile pentru rosti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a rosti
Verbul: a rosti (forma la infinitiv)
A rosti conjugat la timpul prezent:
  • eu rostesc
  • tu rostești
  • el ea rostește
  • noi rostim
  • voi rostiți
  • ei ele rostesc
VEZI VERBUL a rosti CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROSTI:
ROSTÍ, rostesc, verb IV.

1. tranzitiv A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. Sunetul vorbelor lui, rostite tare și fără voie, îl înfiorau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. Nu poți rosti pe î, ă, s, c și alte verb reflexiv:o cîteva. NEGRUZZI, S. I

9. Papagalul lui... rostea cîte un cuvînt. DRĂGHICI, R. 150.

2. tranzitiv A zice, a spune, a vorbi, a glăsui. Bună rînduială! Atîta a rostit Dima cu glas tare. GALAN, Z. R. 280. [Tudor] cugeta ce vorbe alese să rostească în fața măritului divan. SADOVEANU, O. VII 107. A rostit vorbele acestea cu glasul așa de cald. CARAGIALE, O. III 79.
       • figurat San Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de sibile, Rostește lin în clipe cadențate: Nu-nvie morții

– e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202.
♦ A povesti. Focul pîlpîia în întunericul ogrăzii, și unul rostea domol o istorie din vechime. SADOVEANU, O. II 239.
♦ A exprima prin vorbe. Cine ar putea să rostească tot ce spun ochiului și minții aceste splendide idealizări plastice ale artei vînătorești... ODOBESCU, S. III 53. Inima mea simțăște mai mult decît nu mi-i cu putință a rosti. KOGăLNICEANU, S. 55.
♦ A expune. Am auzit pe Delavrancea rostindu-și conferința lui despre «Poezia populară». SADOVEANU, E. 159.
       • reflexiv pasiv Autoritățile superioare s-au supărat foarte mult pentru discursurile ce s-au fost rostit. SADOVEANU, P. M. 111.

3. reflexiv (Astăzi rar) A se pronunța, a-și spune părerea (autorizată). Să-mi fie cu iertare că mă rostesc. MIRONESCU, S. A. 141. De-un veac și jumătate nu se mai rostise glasul țării pentru alegerea domnitorului ei. VLAHUȚĂ, R. P. 63. În mod provizoriu, pînă cînd se vor putea rosti și emigrații. GHICA, A. 645. Adunarea din Iași a făcut un program despre deosebitele chestiuni asupra cărora înțelegem a ne rosti. KOGĂLNICEANU, S. A. 204.
♦ tranzitiv A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. Emilian s-a înălțat pe cataligele lui și a rostit o poruncă. SADOVEANU, A. L. 205.

4. tranzitiv A fixa locul sau atribuțiile care îi revin cuiva într-un cadru mai larg; a rostui. Sta mai mult la izvorul Iablanicioarei... rostind pe ciobani. GALACTION, O. I 157. Toate... își aveau vătaful lor și nimic nu era nerostit. ISPIRESCU, L. 354.
♦ (Neobișnuit) A face rost de ceva; a procura. Acum deocamdată trebuie să-i rostim o odaie. STĂNOIU, C.

I. 63.
♦ A se îngriji de..., a aranja totul pentru...; a pregăti. Acum vezi de rostește de masă, să mîncăm și să ne veselim. ISPIRESCU, L. 268.

5. intranzitiv A înfășura pe sulul din față al războiului porțiunea de pînză țesută, desfășurînd în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul cînd rostul se micșorează. Cu cît bătătura crește, cu atît rostul se face mai scurt; atuncea țăsătoarea «rostește», adică trage vergelele aceste înapoi. ȘEZ. VIII 150.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ROSTI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROSTI:
ROSTI verb

I.

1. a articula, a emite, a pronunța. (A rosti deslușit sunetele.)

2. a pronunța, (învechit) a proforisi. (rosti literele pe rînd.)

3. a declama, a recita, a spune, (rar) a debita, (învechit) a cuvînta. (A rosti o poezie.)

4. a articula, a grăi, a pronunța, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Moldova) a blești. (N-a rosti nici un cuvînt la aflarea veștii.)

5. a exprima, a formula, a pronunța, a spune, a zice. (A rosti următoarea opinie...)

6. a spune, a vorbi, a zice, (popular) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (învechit) a glăsi, (deprindere) a debita. (rosti numai prostii.)

7. a expune, a prezenta. (A rosti o interesantă conferință.)

8. (juridic) a pronunța. (A rosti sentința.)

II. (industria textilă) a năvădi, a rostui. (A rosti urzeala.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ROSTI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROSTI:
ROSTÍ, rostesc, verb IV.

1. tranzitiv A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii.

2. tranzitiv (Adesea figurat) A spune, a vorbi, a povesti; a expune.

3. reflexiv (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată.
♦ tranzitiv A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință.
♦ A se preocupa de ceva; a pregăti.

4. intranzitiv A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează.

– Din rost.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ROSTI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROSTI:
ROSTÍ, rostesc, verb IV.

1. tranzitiv A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii.

2. tranzitiv (Adesea figurat) A spune, a vorbi, a povesti; a expune.

3. reflexiv (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată.
♦ tranzitiv A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință.
♦ A se preocupa de ceva; a pregăti.

4. intranzitiv A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează.

– Din rost.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

rosti
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rosti:
rostí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rostésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rosteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural rosteáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rosti
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rosti:
rostí (a rosti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rostésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rosteá; conjunctiv prezent 3 să rosteáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ROSTI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ROSTI:
ROSTÍ verb vezi olări, procura, pronunța, rândui, rostui, teși, țese.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

rosti
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rosti:
rosti verb vezi OLĂRI. PROCURA. PRONUNȚA. RÎNDUI. ROSTUI. TEȘI. ȚESE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ROSTI'
rosteálăROȘTÉIrostélrostelátROSTÍROSTÍREROSTISLAVROSTITÓRrostituít

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rosti
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rosti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A rosti deslușit sunetele.
Rosti literele pe rînd.
A rosti o poezie.
N-a rosti nici un cuvînt la aflarea veștii.
A rosti următoarea opinie.
Rosti numai prostii.
A rosti o interesantă conferință.
A rosti sentința.
A rosti urzeala.
Rosti literele pe rând.
A rosti o interesantă conferință.
A rosti un discurs.
A rosti sentința.
A rosti urzeala.
Rostí a rosti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rostésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rosteá; conjunctiv prezent 3 să rosteáscă.

GRAMATICA cuvântului rosti?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rosti.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rosti poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE rosti?
    Vezi cuvântul rosti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rosti?
    [ ros-ti ]
    Se pare că cuvântul rosti are două silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rosti

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu părinție?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    gogoașă bogată în tanin, care se formează pe frunzele și pe ramurile tinere al unor stejari, în urma înțepăturii făcute de o specie de viespe, și care se întrebuințează în medicină sub formă de tinctură, în industria chimică și
    formație fundamentală a muzicii de cameră două viori, violă și violoncel
    părintește
    mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app