 | as |
|
| Rubrică [ ru-bri-că ] VEZI SINONIME PENTRU rubrică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rubrica în mai multe dicționareDefinițiile pentru rubrica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rubrica (forma la infinitiv) A rubrica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUBRICĂ: RÚBRICĂ, rubrici, substantiv feminin 1. Despărțitură (verticală sau orizontală) cuprinzînd una sau mai multe coloane într-un registru, formular, grafic etc. Rubrica «debit». Rubrica «credit». 2. Spațiu rezervat într-o publicație periodică pentru articole, comunicări etc., dintr-dn anumit domeniu. Rubrica informațiilor. ▭ Materialul înregistrat subt această rubrică prezintă un interes deosebit și din punctul de vedere al istoriei sociale. IORDAN, N. L. 9. Nu omitea niciodată să o pomenească rubrica mondenă a ziarelor din capitală. C. PETRESCU, C. vezi 235. 3. (Învechit) Titlu de pagină sau de capitol, care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUBRICĂ: RÚBRICĂ, rubrici, substantiv feminin 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (învechit) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. – Din limba franceza rubrique, latina rubrica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUBRICĂ: RÚBRICĂ, rubrici, substantiv feminin 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (învechit) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. – Din limba franceza rubrique, latina rubrica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUBRICĂ: RÚBRICĂ rubricaci forme 1) Coloană dintr-un formular sau dintr-un registru, marcată prin două linii verticale sau orizontale, care urmează a fi completată. 2) Compartiment permanent al unei publicații periodice, rezervat materialelor dintr-un anumit domeniu. 3) (în cărți, manuscrise vechi) Titlu de capitol scris cu roșu. [G.-D. rubricii] /<lat. rubrica, germana Rubrik, limba franceza rubrique Forme diferite ale cuvantului rubrica: rubricaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUBRICĂ: RÚBRICĂ substantiv feminin 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu în vechile cărți sau manuscrise. 2. Despărțitură într-un registru, într-un formular, într-un grafic etc. 3. Spațiu rezervat permanent într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. [plural -ci. / conform germana Rubrik, limba franceza rubrique < latina rubrica – pământ roșu]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RUBRICĂ: RÚBRICĂ substantiv feminin 1. despărțitură într-un registru, formular, grafic etc. 2. spațiu rezervat într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. (< limba franceza rubrique, germana Rubrik, latina rubrica) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rubrică: rubrică forme 1. un fel de cretă roșie întrebuințată de dulgheri; 2. titlu tipărit roșu în vechile cărți juridice sau bisericești; 3. în ziare, titlu ce indică origina unei știri: sub rubrica de... Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUBRICA: RUBRICÁ verb I. trecut ((livresc)) A împărți în rubrici, a clasifica. [conform limba franceza rubriquer, italiana rubricare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rubrica: rubricá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rubrichéz, persoana a treia singular: el / ea și plural rubricheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rubrică: rúbrică substantiv feminin (silabe -bri-), genitiv dativ articulat rúbricii; plural rúbrici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rubrică: rúbrică (ru-bri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat rúbricii; plural rúbrici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUBRICĂ: RUBRICĂ substantiv (învechit) riglă. (Împarte condica în patru rubrica.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUBRICĂ: RÚBRICĂ substantiv verbal capitol. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rubrică: rubrică substantiv verbal CAPITOL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUBRICA' RUBINSPINÉLRubinsteinRÚBLĂrublátRÚBRICĂrubricárerubricáriuRUBRICÁT, -Ărubricatór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rubrică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rubrică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÚBRICĂ rubricăci forme 1 Coloană dintr-un formular sau dintr-un registru, marcată prin două linii verticale sau orizontale, care urmează a fi completată. Împarte condica în patru rubrică. Împarte condica în patru rubrică. |
GRAMATICA cuvântului rubrică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rubrică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rubrică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rubrică? Vezi cuvântul rubrică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rubrică?[ ru-bri-că ] Se pare că cuvântul rubrică are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rubrică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: cămașa-broaștei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rubrica se conjugă: ei ele rubricheáză
