 | as |
|
| Sămî́nţă [ să-mî́-nţă ] VEZI SINONIME PENTRU sămî́nţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului saminta în mai multe dicționareDefinițiile pentru saminta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂMÎ́NȚĂ: SĂMÎ́NȚĂ, semințe, substantiv feminin 1. (La singular de obicei cu sens colectiv) Parte a plantelor superioare, de obicei închisă în fruct, care conține embrionul și din care, în condiții prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; (sens curent) parte care se seamănă a unei plante (și care cuprinde uneori și alte organe, în special fructul). Din sălcii ningeau semințele ușoare, albe, ca niște fulgi de zăpadă. ANDU-ALDEA, U. P. 105. Iaca vă dau o mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. Pămîntul de-a răcorit Și sămînța-a încolțit. ALECSANDRI, P. P. 388. • figurat Pămînturile împărătești nu binevoiesc a primi totdeauna sămînța filozofiei. SADOVEANU, despre P. 19. • locuțiune adjectiv De sămînță = păstrat și folosit pentru reproducere. E amenințat să rămîie fără porumb de sămînță. REBREANU, R. I 234. Mai întotdeauna o dată cu sămănatul popușoilor, printre grăunțele de sămînță se amestecă și sămînță de cînepă. PAMFILE, A. R. 70. ♦ (La plural ) Grăunțe germinative întrebuințate în alimentație, în medicină, în industrie etc. Semințe de floarea-soarelui. Cataplasmă cu semințe de in. 2. (Popular, cu sens colectiv) Nume dat ouălor unor insecte. 3. Produs al glandelor de reproducere ale animalelor și oamenilor, din care se dezvoltă fătul. • locuțiune adjectiv și adverb De sămînță = pentru prăsilă, pentru reproducere. De la o nuntă, Costică Bibescu se făcuse c-un rățoi ș-o rață de sămînță. SADOVEANU, P. M. 14. Nu-i gîscă, ci-i gînsac, l-am cumpărat de sămînță. CREANGĂ, P. 43. ♦ (Neobișnuit, cu sens colectiv) Microbi, germeni. În Iafa soldații lui Napoleon căpătară sămînță de ciumă. BOLINTINEANU, O. 292. 4. (Învechit și popular, cu sens colectiv) Progenitură, urmaș, descendent. Bunurile mele și toată averea mea, precum și împărăția mea, vor rămînea la cei străini după moartea mea, că eu n-am sămînță de bărbat. RETEGANUL, P. III 13. 5. Specie, gen, fel, soi; viță, neam, seminție. Uracu zise, răstit: – Trebuie să-i tăiem pe toți, oameni buni... Intrăm prin casele lor și le stingem sămînța de pe fața pămîntului. DUMITRIU, N. 99. Nu s-a pierdut sămința noastră de pescari. DAVIDOGLU, O. 52. Așa i-i sămînța lui, din oameni răutăcioși; tată-său e crîșmar hoțoman. MIRONESCU, S. A. 59. De ce mergi înainte, numai peste pustietăți dai; parcă a pierit sămînța omenească de pe fața pămîntului. CREANGĂ, P. 201. ♦ Parte mică, neînsemnată, urmă mică din ceva; nici unul, nimeni. Supărarea părintelui Oșlobanu ajunsese la culme; să nu vadă sămînță de călugăr pe la biserica lui, că-i potopește! CREANGĂ, A. 80. • Expresia: Pe rudă pe sămînță vezi rudă. ♦ Rasă, specie de animale. De unde-ai dobîndit așa sămință de boi? SADOVEANU, O. VII 239. S-au... introdus turme de merinoase, de unde toată lumea poate să prinză la sămință bună. I. IONESCU, despre 466. 6. figurat Element din care se dezvoltă ceva; germen, izvor, sursă. Sămînța dezrobirii, ca să spun așa, ei au aruncat-o la noi. PAS, L. II 182. După ce s-a însurat, a căutat omul să muncească cu drag, să prindă și el sămînță de parale. SADOVEANU, O. II 151. ♦ Cauză, pricină, pretext, motiv. Lucrului pentru care se învrăjbesc oamenii, noi îi zicem sămînță de gîlceavă. ISPIRESCU, U. 2. Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagăn unor viețe ce semințe sînt de ură? EMINESCU, O. I 157. Unde-i să vadă ce blăstăm și-o făcut cu banii, lăsînd în urmă-i sămînță de verb reflexiv:ajbă. ALECSANDRI, T. 914. • Expresia: Sămînță de vorbă = prilej de a începe vorba, ocazie de discuție, intrare în discuție. Începu a găsi sămînță de vorbă, începu... a-și aminti. SADOVEANU, P. S. 230. A căuta sămînță de vorbă = a căuta ceartă. Iar cauți sămînță de vorbă, măi Buzilă? CREANGĂ, P. 255. Nicu se opri chiar în drum și-o întrebă ce mai face, cătînd, cum se zice, sămînță de vorbă. CONTEMPORANUL, VII 485. A avea sămînță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală, a avea mîncărime de limbă, a fi flecar. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sămînță: sămînță (semínțe), substantiv feminin – 1. Organ de reproducere la plante. – 2. Sîmbure. – 3. Semen. – 4. Rasă, generație. – 5. Origine, cauză. – 6. Fleac, cantitate minimă. – Mr., megl. simință, istr. sămințe. latina *sementia (Pușcariu 1608; REW 7804; Iordan, Dift., 108), conform italiana semenza, prov., cat. semença, limba franceza semence. Are și plural sămînțuri, cu valoare colectivă. – derivat semincer, substantiv masculin (copac salvat de la tăiere, pentru reproducere; știulete de porumb ținut pentru sămînță); seminție, substantiv feminin (rasă, castă, generație); însămînța, verb (a semăna). Din limba română provine în limba maghiara szémuncia (Edelspacher 22). Forme diferite ale cuvantului saminta: semínțe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sămînță: sămînță substantiv verbal CATEGORIE. CAUZĂ. COBORÎTOR. CONSIDERENT. DESCENDENT. FAMILIE. FEL. GEN. IZVOR. MICROB. MOBIL. MOTIV. NEAM. ODRASLĂ. PRETEXT. PRICINĂ. PRILEJ. PROGENITURĂ. RASĂ. RAȚIUNE. SCOBORÎTOR. SEMINȚIE. SOI. SPECIE. SPERMATOZOID. SPERMĂ. SPEȚĂ. TEMEI. TIP. TRIB. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂMÎNȚĂ: SĂMÎNȚĂ s. 1. (regional) sad, (învechit) plod. (Are saminta superioară pentru semănat.) 2. boabă, bob, grăunte, (regional) boambă, boană. (saminta de grîu.) 3. sîmbure. (Mănîncă saminta de dovleac.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SÂMÎNȚĂ: SÂMÎNȚĂ, b. (17 B I 237, 319, II 133) substantiv; Sămțăbu (?) 1582 (D Gorj). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sămînța: sămînța verb vezi ÎNSĂMÎNȚA. SEMĂNA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SAMINTA' SÂMIÁNĂșámiliSăminaSĂMINCIOÁRĂsămînțăsămînțarsămînțaresămînțăríesămințétă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sămînța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sămînța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Are sămînța superioară pentru semănat. Sămînța de grîu. Mănîncă sămînța de dovleac. |
GRAMATICA cuvântului sămînța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sămînța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sămînța poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE sămî́nţă? Vezi cuvântul sămî́nţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sămî́nţă?[ să-mî́-nţă ] Se pare că cuvântul sămî́nţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sămînța Inţelegi mai uşor cuvântul sămînța dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De sămînță = păstrat și folosit pentru reproducere locuțiune adjectiv și adverb De sămînță = pentru prăsilă, pentru reproducere Sămînță de vorbă = prilej de a începe vorba, ocazie de discuție, intrare în discuție A căuta sămînță de vorbă = a căuta ceartă A avea sămînță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală, a avea mîncărime de limbă, a fi flecar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Astronomie mărime stelară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sămînță are forma: sămînțuri
