eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție saritor


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Săritor [ să-ri-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU săritor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului saritor în mai multe dicționare

Definițiile pentru saritor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂRITÓR:
SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adjectiv

1. Care sare; (despre apă) care țîșnește. Fîntîni de ape săritoare Ar răcori-o-n orice clipă. MACEDONSKI, O. I 67. Capra mea nu-i de cele săritoare și-i bună de lapte. CREANGĂ, P. 42.
       • (Popular) Fîntînă săritoare = fîntînâ arteziană, vezi artezian.

2. Care aleargă în ajutorul cuiva, care e gata să ajute pe cineva. Cînd a început a cărunți era, ca orice romîn, blînd și săritor la nevoia altuia. SADOVEANU, O. VIII 90. Tot satul îl iubea fiindcă era bun și liniștit și săritor la nevoie. REBREANU, R. I 137. Ercule, săritor, precum firea îl lăsase pre el, cînd auzea de nedreptăți, n-aștepta să-i zică de două ori. ISPIRESCU, U. 75.
Forme diferite ale cuvantului saritor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SĂRITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SĂRITÓR:
SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adjectiv, substantiv masculin substantiv feminin

I. Adj.

1. Care sare.

2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine rapid într-o acțiune.
♦ specializare Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva.

3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare.
       • (popular) Fântână săritoare = fântână arteziană.

II. S. forme, substantiv masculin

1. S. forme (învechit) Cascadă.

2. S. m. și forme Sportiv care participă la probe de sărituri.

– Sări + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului saritor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SĂRITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SĂRITÓR:
SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adjectiv, substantiv

I. Adj.

1. Care sare.

2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acțiune.
♦ specializare Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva.

3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare.
       • (popular) Fântână săritoare = fântână arteziană.

II. substantiv

1. S. forme (învechit) Cascadă.

2. S. m. și forme Sportiv care participă la probe de sărituri.

– Sări + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului saritor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SĂRITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂRITÓR:
SĂRITÓR saritoroáre (saritoróri, saritoroáre)

1) și substantival Care sare.

2) figurat (despre persoane) Care este totdeauna gata să ajute pe cineva; care vine în ajutor. /a sări + sufix saritortor
Forme diferite ale cuvantului saritor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



săritor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru săritor:
săritór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural săritóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural săritoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

săritor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru săritor:
săritór adjectiv masculin, plural săritóri; forme singular și plural săritoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

săritor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru săritor:
săritor adjectiv verbal AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SĂRITÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SĂRITÓR:
SĂRITÓR substantiv verbal acrobat.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

săritor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru săritor:
săritor substantiv verbal ACROBAT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SARITOR'
SĂRÍTĂsăríteSĂRÍȚISĂRITOÁRESĂRITÓRSĂRITÚRĂsăríușarivaríȘARJÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL săritor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului săritor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SĂRITÓR săritoroáre săritoróri, săritoroáre 1 și substantival Care sare.
/a sări + sufix săritortor.



GRAMATICA cuvântului săritor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului săritor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul săritor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul săritor sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul săritor are forma: săritóri

CUM DESPART ÎN SILABE săritor?
Vezi cuvântul săritor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul săritor?
[ să-ri-tor ]
Se pare că cuvântul săritor are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL săritor
Inţelegi mai uşor cuvântul săritor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Popular Fîntînă săritoare = fîntînâ arteziană, vezi artezian
popular Fântână săritoare = fântână arteziană
popular Fântână săritoare = fântână arteziană



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL săritor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i lua cuiva bucățica din sau de la gură?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, gambă și laba piciorului, inervând membrele inferioare
teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului; chiuvetă 2
a lipsi pe cineva până și de strictul necesar traiului
raportul de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app