eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție secundar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Secundar [ se-cun-dar ]
VEZI SINONIME PENTRU secundar PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului secundar în mai multe dicționare

Definițiile pentru secundar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
SECUNDAR
   
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR2, -Ă, (< limba franceza ) adjectiv

1. Care ocupă locul al doilea într-o succesiune, într-o ierarhie.
       • (geologie) Eră substantiv = Mezozoic.

2. Care se plasează pe al doilea plan din punctul de vedere al importanței; accesoriu (1).
       • Propoziție substantiv (și substantiv forme)
       • Propoziție subordonată dependentă, în cadrul unei fraze, de propoziția principală din punctul de vedere al sensului. Medic substantiv = medic admis să se specializeze într-o clinică, după ce a susținut un concurs. Vegetație substantiv (asociație vegetală s.) = vegetație care apare (după îndepărtarea prin acțiunea omului a vegetației inițiale) ca urmare a dinamicii proprii a covorului vegetal (fără a fi semănată sau plantată de om), reflectând în compoziția ei floristică influența condițiilor locale de mediu. Se menține ca atare ca urmare a utilizării antropice moderate; dacă utilizarea antropică încetează, tinde să evolueze spre tipul de vegetație inițial, dacă presiunea antropică este prea mare se degradează. Asociațiile de pajiști folosite ca pășuni și fânețe în România au în cele mai multe cazuri caracter secundar, fiind formate în urma defrișării pădurii sau a rariștilor și tufărișurilor subalpine. Sin. vegetație seminaturală.
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundar-Ă

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



SECUNDAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adjectiv

1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune.
       • Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele.

2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță.
       • (gramatică) Propoziție secundară (și substantivat, forme) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii.

– Din limba franceza secondaire, latina secundarius.2
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundar-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SECUNDAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adjectiv

1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune.
♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele.

2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță.
       • (gramatică) Propoziție secundară (și substantivat, forme) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii.

– Din limba franceza secondaire, latina secundarius.
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SECUNDAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adjectiv

1. Care ocupă al doilea loc într-o succesiune.
       • Era secundară = era mezozoică, vezi mezozoic. (Învechit) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar; școală medie. Deși Apostol era silitor, tatăl hotărî să-l trimită, pentru cursurile secundare, la liceul din Năsăud. REBREANU, P. S. 35. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază și caracterizat prin apariția unor erupții pe piele.

2. (În opoziție cu principal) Care se plasează pe al doilea plan din punctul de vedere al importanței. vezi accesoriu. Problemă de ordin secundar. ▭ Pînă acum Ion-vodă juca un rol secundar în analele romîne și forma o lipsă în istoria universală. HASDEU,

I. vezi 213.
       • Medic secundar = medic care ocupă locul al doilea, după medicul primar, într-un spital. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. (fizică) Raze secundare = raze X care însoțesc razele primare.
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SECUNDAR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR2, -Ă adjectiv

1. în al doilea rând ca importanță, interes etc.; accesoriu.
♦ învățământ secundar = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (economie) sector secundar = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic secundar = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli.
       • (psihologie) cu reacții lente, durabile și profunde.

2. care urmează după primul.
♦ era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată. (< limba franceza secondaire, latina secundarius)
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundar-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

SECUNDAR, -Ă
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SECUNDAR, -Ă:
SECUNDÁR, -Ă adjectiv

1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanță mai mică; accesoriu.
       • Medic secundar (și substantiv masculin) = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli.

2. Care urmează după primul; al doilea.
       • (geologie; și substantiv neutru) Era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată, dependentă. // substantiv neutru Ac al ceasornicului care indică secundele. [Variante secondar, -ă adjectiv / conform limba franceza secondaire, latina secundarius].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

secundar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru secundar:
*secundár, -ă adjectiv (latina secundarius, limba franceza secondaire). Accesoriŭ, maĭ puțin important, de al doilea rînd: importanță secundară. Învățămintu secundar, școala secundară, care e între școala primară și universitate (liceu saŭ gimnaziu, seminariu, școala comercială, profesională ș.a.). Profesor secundar, profesor de școală secundară. medicină Care se arată după altele, vorbind de semnele boalelor. geologie Era secundară, era caracterizată pin mulțimea reptilelor și a amoniților și pin aparițiunea păsărilor și mamiferelor.
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundar-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SECUNDAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDAR adjectiv

1. (geologie) mezozoic. (Era secundar.)

2. liceal. (Învățămînt secundar.)

3. accesoriu, anex, auxiliar, subsidiar. (Element secundar într-un mecanism.)

4. (gramatică) dependent, subordonat. (Propoziție secundar.)

5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (figurat) periferic. (O problemă secundar.)

6. mic, redus. (Problemă de importanță secundar.)

7. accidental, neesențial. (Un aspect secundar.)

8. episodic, neesențial. (Un rol secundar într-o piesă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SECUNDAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR2 secundară (secundari, secundare)

1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral.

2) Care este mai puțin important; de importanță mai mică; marginal. Rol secundar. Produs secundar.
       • (Propoziție) secundară propoziție dependentă de altă propoziție. /<lat. secundarius, limba franceza secondaire
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundară

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

secundar
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru secundar:
secundar a.

1. care vine în al doilea rând, accesoriu;

2. se zice de învățământul intermediar între cel primar și cel superior;

3. instituțiunile unde se capătă acest învățământ: școalele secundare se mai numesc gimnazii, licee, seminarii, externate.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SECUNDAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR1, secundare, substantiv neutru Acul ceasornicului care arată secundele. Îi ascultă ticăitul, numărînd clipele... o dată cu săriturile măsurate ale secundandui. ARDELEANU, despre 56.
       • figurat Un secundar fantastic punctează veșnicia. CAMIL PETRESCU, vezi 62.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SECUNDAR
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR, -Ă adjectiv (conform limba franceza secondaire, latina secundaris): în sintagmele funcție secundară, parte de propoziție secundară, propoziție secundară, sens secundar și vocabular secundar (vezi).
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundar-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

SECUNDAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR1, secundare, substantiv neutru Acul ceasornicului care arată secundele.

– Secundă + sufix -ar.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SECUNDAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR1, secundare, substantiv neutru Acul ceasornicului care arată secundele.

– Secundă + sufix -ar.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SECUNDAR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR1, -Ă substantiv neutru ac al ceasornicului care indică secundele. (< secund + -ar)
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundar-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

SECUNDAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR1 secundare n. (la ceasornice) Ac care indică secundele. /secundă + sufix secundarar
Forme diferite ale cuvantului secundar: secundare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SECUNDAR
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR1 (< secundă) substantiv neutru Acul ceasornicului care indică secundele.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

secundar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru secundar:
secundár adjectiv masculin, plural secundári; forme singular secundáră, plural secundáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

secundar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru secundar:
secundár1 adjectiv masculin, plural secundári; forme secundáră, plural secundáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Secundar
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Secundar:
Secundar ≠ central, esențial, primar, principal
Definiție sursă: Dicționar de antonime

secundar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru secundar:
secundár substantiv neutru, plural secundáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

secundar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru secundar:
secundár2 substantiv neutru, plural secundáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SECUNDAR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SECUNDAR:
SECUNDÁR adjectiv verbal secund.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

secundar
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru secundar:
secundar adjectiv verbal SECUND.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SECUNDAR'
SECÚNDĂsecundánSECUNDÁNTsecundántăSECUNDÁRSECUNDARIÁTsecundaritáteSECUNDATÓRsecundéz

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL secundar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului secundar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Era secundar.
Învățămînt secundar.
Element secundar într-un mecanism.
Propoziție secundar.
O problemă secundar.
Problemă de importanță secundar.
Un aspect secundar.
Un rol secundar într-o piesă.
O problemă secundar.
Problemă de importanță secundar.
Un rol secundar într-o piesă.
SECUNDÁR2 secundară secundari, secundare 1 Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral.
Rol secundar.
Produs secundar.
       • Propoziție secundară propoziție dependentă de altă propoziție.
SECUNDÁR1 secundare n.
/secundă + sufix secundarar.

GRAMATICA cuvântului secundar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului secundar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul secundar poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul secundar sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul secundar are forma: secundáre

CUM DESPART ÎN SILABE secundar?
Vezi cuvântul secundar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul secundar?
[ se-cun-dar ]
Se pare că cuvântul secundar are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL secundar
Inţelegi mai uşor cuvântul secundar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
geologie Eră substantiv = Mezozoic
Medic substantiv = medic admis să se specializeze într-o clinică, după ce a susținut un concurs
= vegetație care apare după îndepărtarea prin acțiunea omului a vegetației inițiale ca urmare a dinamicii proprii a covorului vegetal fără a fi semănată sau plantată de om, reflectând în compoziția ei floristică influența condițiilor locale de mediu
Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică
Ieșit din uz Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar
Ieșit din uz Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar
Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele
gramatică Propoziție secundară și substantivat, forme = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală din punctul de vedere al înțelesului
= medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale
Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii
♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică
Ieșit din uz Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar
Ieșit din uz Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar
Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele
gramatică Propoziție secundară și substantivat, forme = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală din punctul de vedere al înțelesului
= medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale
Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii
Era secundară = era mezozoică, vezi mezozoic
Învechit Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar; școală medie
Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază și caracterizat prin apariția unor erupții pe piele
Medic secundar = medic care ocupă locul al doilea, după medicul primar, într-un spital
Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii
Fizică Raze secundare = raze X care însoțesc razele primare
♦ învățământ secundar = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; economie sector secundar = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic secundar = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli
♦ era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată
Medic secundar și substantiv masculin = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli
geologie; și substantiv neutru Era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată, dependentă



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL secundar

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de sezon?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
floare-de-colț
porc-de-mare, rar scorpenă
propriu, potrivit unui anumit sezon; figurat de actualitate
până la ultimul ban; exact din punct de vedere bănesc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?