eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sfint


PROPOZIȚIIEXPRESII DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Sfînt [ sfînt ]
VEZI SINONIME PENTRU sfînt PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sfint în mai multe dicționare

Definițiile pentru sfint din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎNT:
SFÎNT1, -Ă, sfinți, -te, adjectiv

I.

1. Epitet dat divinității, considerată ca întruchipînd perfecțiunea și puritatea. Slavă ție, Sfîntă Născătoare. GALACTION, O. I 164. Să nu dea dumnezeu cel sfînt, Să verb reflexiv:em noi sînge, nu pămînt. COȘBUC, P. I 209. Bun lucru a mai lăsat dumnezeu sfîntul și tovărășia asta. CREANGĂ, P. 119. Doamne sfinte și părinte! Mai așază-mi gîndurile, Să-mi isprăvesc rîndurile. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 125.
♦ Epitet dat mucenicilor și înalților clerici, considerați a corespunde idealului religios. Mulțumește sfîntului mare mucenic Dimitrie. NEGRUZZI, S. I 146.
       • Sfîntul părinte = titlu dat de către catolici papei.

2. (Despre obiectele care aparțin religiei sau sînt în legătură cu cultul) Consacrat divinității și considerat ca posedînd harul divin; sacru. Am avut un frate drag, L-a jurat neamțul sub steag... Ș-acuma departe-l duce, Nu le-ajute sfînta cruce. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 297.
       • Cele sfinte (și substantivat, în forma articulată) = cele care țin de cult, care privesc credința, biserica sau divinitatea. Ia să vă dau eu un tipic, zise părintele Oșlobanu, lăsînd sfintele încolo. CREANGĂ, A. 78. Sfînta slujbă = liturghia. Cînd sosi Alexandru-vodă, sfînta slujbă începuse. NEGRUZZI, S. I 148. Sfintele daruri vezi dar4 (I 2). Sfintele taine vezi taină (4). Locurile sfinte = ținuturile menționate în textele religioase ca fiind acelea unde a trăit și propovăduit Iisus Hristos. Sfîntul mormînt = mormîntul considerat ca fiind acela în care a fost îngropat Iisus Hristos. Sfînta scriptură vezi scriptură. Sfîntul scaun vezi scaun (I 4). Război sfînt = război aprobat de religie, corespunzător idealului religios. Sfînta alianță = convenție politică încheiată între Rusia, Austria și Prusia în 1815, după victoria asupra lui Napoleon și avînd ca scop apărarea orînduirii monarhice în Europa.

3. (Popular) Epitet pentru elemente ale naturii (considerate ca fiind de esență divină, dătătoare de viață). Și de dragul dumitale Știe chiar și sfîntul soare: Că la tine cînd privește, Stă și nu mai asfințește. JARNÍK-BÎRSEANU, D.

15.
       • Epitet pentru zilele săptămînii. Într-o sfîntă de vineri [împăratul] iar s-a pomenit cu stema din cununa împărătească că se umflă și crește. DELAVRANCEA, S. 82. A plecat badea într-o sfîntă joi, Cu plugu. matematică FOLK. 1476.

II. (Cu sensul desprins de cel religios)

1. Care inspiră dragoste sau respect, care este verb reflexiv:ednic de astfel de sentimente; scump, iubit, slăvit. Pămîntul nostru-i scump și sfînt, Că el ni-e leagăn și mormînt. COȘBUC, P. I 209. Și el, sărmanul, ș-a pus viața în primejdie pentru sfînta noastră tovărășie. CREANGĂ, O. A. 277. Sînt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt in care ne-ntîlnirăm. EMINESCU, O. I 120. Sfîntă muncă de la țeară, izvor sacru de rodire, Tu legi omul cu pămîntul în o dulce înfrățire! ALECSANDRI, P. III 42.
♦ figurat Detașat de cele pămîntești, eteric, imaterial. Luna pe cer trece așa sfîntă și clară. EMINESCU, O. IV 100.

2. (Familiar) Bun, perfect, desăvîrșit. Cîteva pături de hîrtie, lipite una peste alta cu său de lumînare... și aprinse c-un chibrit, mai sfînt lucru nici că se poate. CREANGĂ, A. 101.
♦ (Substantivat, exprimînd ideea de superlativ) Strașnic, zdravăn. Bine-ar face să-i tragă o sfîntă de bătaie! REBREANU,

I. 35. M-o apucat o sfîntă de lene, de mi se rup fălcile. ALECSANDRI, T. 899.

– Variante: (popular) sînt, -ă (ISPIRESCU, L. 153, EMINESCU, O. I 35, NEGRUZZI, S. II 85) adjectiv, (înaintea numelor proprii masculine care încep cu o consoană) sîn, sîm adjectiv masculin
Forme diferite ale cuvantului sfint: sfint-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SFÎNT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎNT:
SFÎNT2, -Ă, sfinți, -te, substantiv masculin și forme

1. (Popular, numai la m. singular articulat) Dumnezeu. Ah, fetică, fețișoară, Crește, fă-te mărișoară... Să trăim cît o verb reflexiv:ea sfîntul, Să ne despartă mormîntul. TEODORESCU, P. P. 314.
       • (În propoziții exclamative care exprimă nedumerire, nerăbdare, ciudă) O dată s-a oprit motorul, acum a doua oară s-a rupt lanțul; a treia oară nu știu... ce sfîntul s-ar mai fi întâmplat. DAVIDOGLU, M. 67.
       • Expresia: (Cu sensul bisericesc șters) A-l vedea (pe cineva) sfîntul = a da de noroc, de chilipir sau (ironic) a o păți, a da de belea, a da de dracul. Nu tuși, că te vede sfîntul. CONTEMPORANUL, V

4. A-l uita (pe cineva) sfîntul, se spune cînd cineva zăbovește undeva prea mult și degeaba. A lăsa (pe cineva) în plata sfîntului = a lăsa (pe cineva) la voia întîmplării, a nu se mai ocupa de cineva. (Întărind o negație, o tăgăduială) Ferit-a sfîntul! = nicidecum, în nici un caz.

2. Persoană recunoscută ca un exemplu desăvîrșit al vieții creștine (și consacrată după moarte de biserică ca atare). Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac, Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I 84. Adevărat să fie aceea ce se spune De-o sfîntă apărută la noi ca o minune? ALECSANDRI, T. II 174. Și pe Gruie mi-l ducea La cel popă creștinesc, Sfînt cu chipul omenesc, Care zice din psaltire. id. P. P. 79.
       • Expresia: Pînă la dumnezeu, te mănîncă sfinții = pînă să ajungi la cel mai mare, înduri multe de la slujbașii mai mici. A-l fura (pe cineva) sfinții = a ațipi, a adormi; a se prăpădi, a muri. Apoi dă, stăpîne, în ziua de azi dacă nu-i fi și cu draci oleacă, apoi cică te fură sfinții, și iar nu-i bine. CREANGĂ, P. 163. Fiind încredințată că m-a furat sfîntu... se sculă îndată din pat fără verb reflexiv:eo temere, zicîndu-mi: dormi, dormire-ai somn lung. GORJAN, H. I 69. Parcă ți-a ieșit un sfînt din gură = ai vorbit foarte drept și înțelept. Că bine zici, dascăle Zaharia, parcă ț-a ieșit un sfînt din gură. CREANGĂ, A. 126. A sta ca sfinții (ca niște sfinți sau ca un sfînt) = a sta nemișcat. Am să vă cînt din țiteră... Roman se plecă și începu, pe cînd, împrejur, bătrînii stăteau ca niște sfinți. SADOVEANU, P. 97. A se închina la sfinți (sau a se ruga de toți sfinții) = a se adresa la cei puternici cu rugăminți, cu solicitări. Boierii... alergau unul de la altul, se adunau, se sfătuiau și nu mai știau la ce sfînt să se mai închine. GHICA, S. 492.
       • (Precedînd numele de persoană respectiv) Într-una din zile, și chiar în ziua de sfîntul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul. CREANGĂ, A.

7.
       • Expresia: Sfîntul Nicolaie = nume glumeț dat biciului cu care se aplicau altădată pedepse corporale. De fiecare greșeală să-i ardă școlarului cîte un sfînt Nicolai. CREANGĂ, A.

3. La sfîntul-așteaptă vezi aștepta.

3. (În superstiții, la forme plural articulat) Iele. Sfintele, aducătoarele de boli... molipsitoare. PAMFILE, M. R. I 317.

4. (La m. plural ) Un fel de colăcei preparați cu nuci și cu miere, care se mănîncă de sărbătoarea mucenicilor; mucenici.
Forme diferite ale cuvantului sfint: sfint-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

sfînt
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfînt:
sfînt, -ă adjectiv (vechea slavă sventŭ, limba bulgară svet, limba rusă svêat. Latinu sanctus a rămas numaĭ în sînt-, sîn-. vezi sînt- și sfet). Al luĭ Dumnezeu, al religiuniĭ: sfînta Treime, sfînta biserică a luĭ Hristos. Foarte moral, foarte curat la suflet: om sfînt, vĭată sfîntă, sfînta Fecioară, sfințiĭ martirĭ. Demn de mare respect, suveran, imaculat: sfĭnta dreptate. figurat Suveran, foarte eficace: chinina e un medicament sfînt contra frigurilor, apa e cea maĭ sfîntă băutură. Iron. Zdravăn, țeapăn: o sfîntă de bătaie, o sfîntă de frică. adverb Ca un sfînt, bine, adevărat: sfînt a-ĭ vorbit! substantiv Ființă divinizată de biserică și căreĭa ne închinăm: sfîntă Maria, sfîntu Petru. Sfințișor (de aluat). forme plural popular (în descîntece ș.a.). Zîne care fac rău. Sfîntu soare, epitet respectuos adresat soareluĭ. Domnu sfînt, Dumnezeŭ. Ferească (saŭ: ferit-a) sfîntu, ferească (sau: ferit-a) Dumnezeŭ! A te fura sfîntu, a adormi ( vezi aghios). A te vedea sfîntu, a o păți, a-țĭ merge răŭ (cînd facĭ răŭ): să nu puĭ mîna, că te vede sfîntu! Sfînta sfintelor, sanctuaru templuluĭ luĭ Solomon. Prov. După cum e sfîntu, și tămîĭa, daĭ fiecăruĭa atențiune după puterea luĭ. Pînă la Dumnezeŭ, te mănincă sfințiĭ, pînă să obțiĭ dreptatea de la autoritatea supremă, te nimicesc subalterniĭ.

– plural sfințĭ, sfinte.
Forme diferite ale cuvantului sfint: sfint-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SFÎNT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFÎNT:
SFÎNT adjectiv, s.

1. adjectiv (termen bisericesc) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livresc) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (popular) sînt, (învechit) minunat, preaînalt. (Pronia sfint.)

2. adjectiv (termen bisericesc) (învechit și popular) sînt. (sfint duh.)

3. substantiv (termen bisericesc) sfinta treime = trinitate, (popular) troiță.

4. substantiv, adjectiv (termen bisericesc) (popular) sînt, (învechit) preacuvios, preafericit, preapodobnic, (latinism învechit) sanct. (sfint Gheorghe.)

5. substantiv (termen bisericesc) Sfînta Fecioară = madona (articulat), născătoarea (articulat), preacurata (articulat), preanevinovata (articulat), preasfînta (articulat), precista (articulat), Fecioara Maria, Maica Domnului, (învechit) bogorodnița (articulat), preacinstita (articulat).

6. substantiv (mai ales la plural ) mucenic, sfințișor, (regional) bradoș, brăduleț, brînduș. (De 9 martie se mănîncă sfinti.)

7. substantiv (termen bisericesc) sfîntul părinte = papă, pontiful roman, pontiful Romei, suveranul pontif.

8. adjectiv (termen bisericesc) bisericesc, religios, (popular) sînt. (Carte sfint.)

9. adjectiv (termen bisericesc) sacru, (livresc) sacrat, sacrosanct. (Scripturile sfint.)

10. substantiv (termen bisericesc) sfînta scriptură = biblie, scriptură.

11. adjectiv (termen bisericesc) divin, sacramental, sacru. (Lucrurile sfint.)

12. substantiv (termen bisericesc) sfînta sfintelor = sanctuar. (sfint la iudei.)

13. adjectiv sacru. (Numele sfint al patriei.)

14. adjectiv sacru, solemn. (Un jurămînt sfint.)

15. adjectiv intangibil, inviolabil, sacru, (livresc) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept sfint.) 16. adjectiv desăvîrșit, perfect. (sfint nevinovăție!)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



sfînt
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfînt:
sfînt adjectiv verbal GROZAV. STRAȘNIC. TERIBIL. ZDRAVĂN.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SFINT'
SFINEÁCsfíngăSFÍNGHEsfingomielínăsfîntSFÍNTEsfințeálăSfint/eniSFINȚÉNIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfînt
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfînt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Pronia sfînt.
Sfînt duh.
Sfînt Gheorghe.
De 9 martie se mănîncă sfînti.
Carte sfînt.
Scripturile sfînt.
Lucrurile sfînt.
Sfînt la iudei.
Numele sfînt al patriei.
Un jurămînt sfînt.
Drept sfînt.
Sfînt nevinovăție!.



GRAMATICA cuvântului sfînt?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfînt.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfînt poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul sfînt sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE sfînt?
Vezi cuvântul sfînt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfînt?
[ sfînt ]
Se pare că cuvântul sfînt are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL sfînt
Inţelegi mai uşor cuvântul sfînt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Sfîntul părinte = titlu dat de către catolici papei
Cele sfinte și substantivat, în forma articulată = cele care țin de cult, care privesc credința, biserica sau divinitatea
Sfînta slujbă = liturghia
Locurile sfinte = ținuturile menționate în textele religioase ca fiind acelea unde a trăit și propovăduit Iisus Hristos
Sfîntul mormînt = mormîntul considerat ca fiind acela în care a fost îngropat Iisus Hristos
Război sfînt = război aprobat de religie, corespunzător idealului religios
Sfînta alianță = convenție politică încheiată între Rusia, Austria și Prusia în 1815, după victoria asupra lui Napoleon și avînd ca scop apărarea orînduirii monarhice în Europa
Cu sensul bisericesc șters A-l vedea pe cineva sfîntul = a da de noroc, de chilipir sau ironic a o păți, a da de belea, a da de dracul
A lăsa pe cineva în plata sfîntului = a lăsa pe cineva la voia întîmplării, a nu se mai ocupa de cineva
Întărind o negație, o tăgăduială Ferit-a sfîntul! = nicidecum, în nici un caz
Pînă la dumnezeu, te mănîncă sfinții = pînă să ajungi la cel mai mare, înduri multe de la slujbașii mai mici
A-l fura pe cineva sfinții = a ațipi, a adormi; a se prăpădi, a muri
Parcă ți-a ieșit un sfînt din gură = ai vorbit foarte drept și înțelept
A sta ca sfinții ca niște sfinți sau ca un sfînt = a sta nemișcat
A se închina la sfinți sau a se ruga de toți sfinții = a se adresa la cei puternici cu rugăminți, cu solicitări
Sfîntul Nicolaie = nume glumeț dat biciului cu care se aplicau altădată pedepse corporale
Substantiv termen bisericesc sfinta treime = trinitate, popular troiță
Substantiv termen bisericesc Sfînta Fecioară = madona articulat, născătoarea articulat, preacurata articulat, preanevinovata articulat, preasfînta articulat, precista articulat, Fecioara Maria, Maica Domnului, învechit bogorodnița articulat, preacinstita articulat
Substantiv termen bisericesc sfîntul părinte = papă, pontiful roman, pontiful Romei, suveranul pontif
Substantiv termen bisericesc sfînta scriptură = biblie, scriptură
Substantiv termen bisericesc sfînta sfintelor = sanctuar



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala bob cu bob?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a muri
a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți sau să înșeli pe cineva mai priceput sau mai șiret decât tine
cu grijă și răbdare; amănunțit
a suporta sau a face pe cineva să suporte ceva neplăcut
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app