eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție taina


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Taină [ ta-i-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU taină PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului taina în mai multe dicționare

Definițiile pentru taina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
TAINĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TAINĂ:
TÁINĂ, taine, substantiv feminin

1. Ceea ce e neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. Asfințitul parcă-mi strecurase o taină mare în suflet. SADOVEANU, O. VI

9. Se gîndea numai că va pleca și nu va mai vedea ochii ei căprui și șăgalnici, în care i se părea că s-au adunat toate tainele lumii. REBREANU, R. I 129. Faust al lui Goethe... e convins că mintea omenească e datoare să pătrundă în toate tainele naturii. IONESCU-RION, C. 71.
       • (Poetic) Umbrele înserării umplură poiana de taină. SADOVEANU, O. I 300. Numai taine pe tot locul, Noaptea-neacă toată valea. CERNA, P. 58.
♦ (Popular) Minune, miracol; poveste minunată. Și noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat, Taina s-o istorisim, Minunea s-o povestim. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 513.

2. Ceea ce trebuie ținut ascuns, ce nu trebuie spus nimănui; secret. Taina o ascunse în fundul sufletului ca pe un lucru scump. SADOVEANU, O. VII 59. Babă dragă, spune-mi taina și mă jur că niciodată n-am s-o spun cuiva... EFTIMIU, Î. 89. Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gîndurilor tale? COȘBUC, P. I 120.
       • locuțiune adjectiv De taină = intim; particular. Vă invit să facem o șezătoare de taină în amintirea celui mai autentic scriitor artist al literaturii noastre. SADOVEANU, E. 85. Binefăcătorul nostru va stăpîni de acum a patra parte din averea mea și va fi sfetnicul meu cel de taină. POPESCU, B. I 41. (termen bisericesc) Cina cea de taină, masă pe care a luat-o Hristos cu apostolii săi (și despre care se vorbește în Scriptură). (istorie) Logofăt de taină vezi logofăt (1).
       • Locuţiune adverbiala În (sau, rar, cu) taină = pe ascuns, în secret; discret. Să-ți dau o bucățică de rădăcină descîntată, a adăugit ea cu taină, să-ți iasă toate după dorință. SADOVEANU, E. 45. [Măgheranii] tăcuți și triști se trec în taină cu fruntea în pămînt plecată. ANGHEL, Î. G.

13. Sfetnicii rîdeau în taină de tot ce Craiul vorbea. COȘBUC, P. II 126. Iubind în taină am păstrat tăcere, Gîndind că astfel o să-ți placă ție. EMINESCU, O. I 200.
♦ Procedeu de lucru subtil și cunoscut numai de puțini inițiați, care asigură reușita unei lucrări, mai ales a unei opere de artă. Mai întîi frecînd culori, apoi urcînd pe schelă alături de meșter, [pictorul] Tătărescu s-a inițiat în tainele meseriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 3/1. Bacii nu știau numai istorisiri, ci cunoșteau taina laptelui acru ș-a brînzei de burduf. SADOVEANU, B. 10.

3. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, ascunziș, tainiță. Prosperează o mulțime de subspecii [de tufănele] crescute cu răbdare în taina serelor. GALACTION, O. I 325. Scotea din tainele adînci ale buzunarelor sale o jumătate de sorcovăț și îi dădea drumul în scripca lui Buruiană. HOGAȘ, DR. II 109.
       • (Poetic) Munți peste munți cresc, se depărtează tot mai șterși, se cufundă în taina zării, acolo unde și soarele lunecă, tras ca de nevăzute puteri. SADOVEANU, O. VII 216.

4. (termen bisericesc; mai ales în expresie) Sfintele taine = cele 7 ritualuri din biserica creștină ( vezi botez, căsătorie, hirotonie etc.) prin care credincioșii consideră că obțin un har special; (prin restricție) al treilea din aceste ritualuri; cuminecătură. Cel care dorea sfintele taine era un moșneag înaintat în zile, bătrîn cu cinstite bătrînețe și bisericos. GALACTION, O. I 184. Dascăle prea învățate Cel ce-nveți la școală carte, spune-mi mie: ce sînt șapte?

– Șapte taine dumnezeiești. TEODORESCU, P. P. 254.

5. (Rar, în expresie) A sta de taină = a sta de vorbă, a sta la taifas.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

taină
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru taină:
táină (-ne), substantiv feminin –

1. Secret, mister. –

2. Reținere, pudoare. –

3. Mister, sacrament. –

4. Secret, confidență. –

5. Conversație secretă, sporovăială, discuție. –

6. Loc ascuns, ascunzătoare, loc subteran. limba slavă (veche) (limba sârbă, Hristos) tajna (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 399; Conev 98).

– derivat tainic, adjectiv (secret, misterios, ocult), din limba slavă (veche) tainikŭ; tainiță, substantiv feminin (ascunzătoare, criptă, subteran), cu sufix -niță, conform botniță, scrumelniță (după Tiktin și Candrea, dintr-un limba slavă (veche) *tajnica); tăinos, adjectiv (învechit, misterios, secretos); tăinui, verb (a ascunde, a nu da pe față; a sta la taifas, a sta de vorbă); tăini (variantă tăina), verb (a sta la taifas, a sta la taclale); tăineală, substantiv feminin (taifas, sfat); tăinit, substantiv neutru (taifas, sfat); tăinicie, substantiv feminin (mister, secret); tăinuitor); adjectiv (care tăinuiește); destăinui, verb (a dezvălui, a confesa), cu prefix des-.
Forme diferite ale cuvantului taina: taina-ne

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

TAINĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TAINĂ:
TÁINĂ, taine, substantiv feminin

1. Ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister.
♦ Minune, miracol; poveste minunată.

2. Secret.
       • locuțiune adjectiv și adverb (învechit) De taină = intim, particular. (În religia creștină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii. (expresie) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim.
       • Locuţiune adverbiala În taină = pe ascuns, secret; discret.

3. figurat Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță.

4. (termen bisericesc; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul), prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin.

– Din limba slavă (veche) tajna.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAINĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TAINĂ:
TÁINĂ, taine, substantiv feminin

1. Ceea ce este necunoscut, neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister.
♦ Minune, miracol; poveste minunată.

2. Secret.
       • locuțiune adjectiv și adverb (învechit) De taină = intim, particular. (în religia creștină) Cina cea de taină = vezi cină.
       • (expresie) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim.
       • Locuţiune adverbiala În taină = pe ascuns, secret; discret.

3. figurat Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță.

4. (termen bisericesc; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om din religia creștină (botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul).

– Din limba slavă (veche) tajna.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAINĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TAINĂ:
TÁINĂ tainae forme

1) Lucru necunoscut sau nepătruns încă de mintea omenească; mister; enigmă.

2) Fapt care nu trebuie divulgat; secret.
       • În taina pe ascuns; în secret. De taina intim. Sfintele tainae (sau cele șapte tainae) cele șapte ritualuri bisericești (botezul, căsătoria, mirul, spovedania, împărtășania, hirotonia și maslul) ale bisericii ortodoxe. [G.-D. tainei] /<sl. tajna
Forme diferite ale cuvantului taina: tainae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TAINĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TAINĂ:
TAINĂ s.

1. enigmă, mister, secret, (rar) misteriozitate, (figurat) șaradă. (tainaele naturii.)

2. secret, (rar) arcan, (învechit și popular) tăinicie, (învechit) tăinuire, (figurat) ascunziș. (Are tainaele ei.)

3. secret, (învechit și popular) meșteșug. (Nu i-a putut smulge taina.)

4. (termen bisericesc) mister.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TAINĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TAINĂ:
TÁINĂ substantiv verbal ascunzătoare, ascunziș, cotlon, minune, miracol.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

taină
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru taină:
taină substantiv verbal ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIȘ. COTLON. MINUNE. MIRACOL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

taină
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru taină:
táină substantiv feminin, genitiv dativ articulat táinei, plural táine
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

taină
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru taină:
táină substantiv feminin, genitiv dativ articulat táinei; plural táine
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TAINA'
TAILORÍSMtaimTAIM-ÁUTTAÍNTÁINĂtăináștaináttăineálăTAINGÍU

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL taină
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului taină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TÁINĂ tainăe forme 1 Lucru necunoscut sau nepătruns încă de mintea omenească; mister; enigmă.
       • În taină pe ascuns; în secret.
De taină intim.
Sfintele tainăe sau cele șapte tainăe cele șapte ritualuri bisericești botezul, căsătoria, mirul, spovedania, împărtășania, hirotonia și maslul ale bisericii ortodoxe.
Tainăele naturii.
Are tainăele ei.
Nu i-a putut smulge taină.
Nu i-a putut smulge taină.
Taină spovedaniei.

GRAMATICA cuvântului taină?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului taină.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul taină poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul taină sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul taină are forma: táine
    VEZI PLURALUL pentru taină la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE taină?
Vezi cuvântul taină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul taină?
[ ta-i-nă ]
Se pare că cuvântul taină are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL taină
Inţelegi mai uşor cuvântul taină dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv De taină = intim; particular
Locuţiune adverbiala În sau, rar, cu taină = pe ascuns, în secret; discret
Termen bisericesc; mai ales în expresie Sfintele taine = cele 7 ritualuri din biserica creștină vezi botez, căsătorie, hirotonie etc
Rar, în expresie A sta de taină = a sta de vorbă, a sta la taifas
locuțiune adjectiv și adverb învechit De taină = intim, particular
În religia creștină Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii
Expresie A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim
Locuţiune adverbiala În taină = pe ascuns, secret; discret
Termen bisericesc; în sintagma Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul, prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin
locuțiune adjectiv și adverb învechit De taină = intim, particular
în religia creștină Cina cea de taină = vezi cină
expresie A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim
Locuţiune adverbiala În taină = pe ascuns, secret; discret
Termen bisericesc; în sintagma Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om din religia creștină botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul

© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL taină

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Amanet, garanție, gaj, chezășie a-și lăsa pieile sau pielea zălog?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală
în ascuns, în secret
a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât
a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?