eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sfinti


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Sfinţi [ sfin-ţi ]
VEZI SINONIME PENTRU sfinţi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sfinti în mai multe dicționare

Definițiile pentru sfinti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a sfinți
Verbul: a sfinți (forma la infinitiv)
A sfinți conjugat la timpul prezent:
  • eu sfințesc
  • tu sfințești
  • el ea sfințește
  • noi sfințim
  • voi sfințiți
  • ei ele sfințesc
VEZI VERBUL a sfinți CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFINȚI:
SFINȚÍ1, sfințesc, verb IV.

1. tranzitiv (În concepția religioasă creștină) A declara pe cineva (în mod solemn și cu îndeplinirea unui ritual stabilit) trecut în rîndul sfinților; a consacra, a sanctifica. (reflexiv pasiv) Un roi de raze venind din ceriu a spus lăutarilor cum horesc îngerii cînd se sfințește un sfînt. EMINESCU, N. 29.

2. tranzitiv (Popular) A preoți, a hirotonisi. verb reflexiv:eți pe ăsta să-l aveți, Că-i popă foarte isteț?

– Numai ni-l blagoslovește Și-ntru popă ni-l sfințește! TEODORESCU, P. P. 263.

3. tranzitiv (termen bisericesc) A atrage harul divin asupra unor obiecte, prin rostire de rugăciuni; a face ca obiectele să dobîndească un caracter sacru. (reflexiv pasiv) Trebuie... să pună a se sfinți din nou biserica pîngărită. CARAGIALE, O. III 89. Cînd s-a sfințit paraclisul spitalului din Tîrgu-Neamțului... eu, împreună cu alți băieți, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica-vodă. CREANGĂ, A. 75.
       • (Cu sensul religios pierdut) Omul sfințește locul, iar nu locul pe om, se spune pentru a arăta că rezultatele în muncă depind de calitățile omului și nu de locul de muncă.
       • figurat Frați buni ai frunzelor din codru... Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10.

4. tranzitiv figurat A slăvi, a idealiza, a diviniza. Sînt sătul de-așa viață... Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atît de van Ce le-abate și la păsări de verb reflexiv:eo două ori pe an? EMINESCU, O. I 155.

5. reflexiv (Muntenia, mai ales în construcții negative) A-și impune voința, a-și face gusturile, voile, mendrele. Unul din ei... se hotărî să se ție de capul ciobănașului, să nu-l lase să se sfințească. ISPIRESCU, L. 249. Lasă-l, că nu se sfințește el cu mine, jupîne, îl pocăiesc eu. CARAGIALE, O. I 49. Dă-i, să nu se nărăvească, Nu-l lăsa să se sfințească. PANN, P. vezi I 61.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SFINȚI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFINȚI:
SFINȚÍ, sfințesc, verb IV.

1. tranzitiv (termen bisericesc) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica.

2. tranzitiv (termen bisericesc) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru.

3. tranzitiv A târnosi (o biserică).

4. tranzitiv (popular) A hirotonisi un preot.

5. tranzitiv A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi.

6. reflexiv (regional) A face ce verb reflexiv:ea. Nu se sfințește el cu mine.

– Din limba slavă (veche) sventiti.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SFINȚI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFINȚI:
SFINȚÍ, sfințesc, verb IV.

1. tranzitiv (termen bisericesc) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica.

2. tranzitiv (termen bisericesc) A efectua un ritual prin care se conferă unor obiecte caracter sacru.

3. tranzitiv A tâmosi (o biserică).

4. tranzitiv (popular) A hirotonisi un preot.

5. tranzitiv A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi.

6. reflexiv (regional) A face ce verb reflexiv:ea. Nu se sfințește el cu mine.

– Din limba slavă (veche) sventiti.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

sfinți
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfinți:
sfinți verb vezi AMEȚI. APUNE. ASFINȚI. CHERCHELI. COBORÎ. CONSACRA. CONSFINȚI. DISPĂREA. FIXA. HIROTONI. HIROTONISI. ÎMBĂLSĂMA. ÎMBĂTA. ÎNMIRESMA. PARFUMA. PIERI. PLECA. POPI. PREOȚI. STABILI. STATORNICI. TURMENTA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SFINȚI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFINȚI:
SFINȚÍ verb (termen bisericesc)

1. a canoniza, (livresc) a sacraliza, a sanctifica, (învechit) a sacra. (A sfinti un mucenic.)

2. a consacra, a târnosi. (A sfinti o biserică.)

3. (învechit) a potrebi. (A sfinti sfintele daruri.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

SFINȚI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFINȚI:
SFINȚI verb (termen bisericesc)

1. a canoniza, (livresc) a sacraliza, a sanctifica, (învechit) a sacra. (A sfinti un mucenic.)

2. a consacra, a tîrnosi. (A sfinti o biserică.)

3. (învechit) a potrebi. (A sfinti sfintele daruri.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SFINȚI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFINȚI:
SFINȚÍ2, persoană 3 sfințește, verb IV. intranzitiv (Popular; despre soare și, în general, despre aștri) A asfinți, a apune.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

sfinți
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfinți:
sfințí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sfințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sfințeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sfințeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sfinți
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfinți:
sfințí (a sfinti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sfințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sfințeá; conjunctiv prezent 3 să sfințeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SFINTI'
sfintéscSfințescuSFINȚEȘTISFÍNTEȚĂSFINȚÍSFINȚÍESFINȚÍRESFINȚIȘÓRSFINȚÍT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfinți
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfinți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A sfinți un mucenic.
A sfinți o biserică.
A sfinți sfintele daruri.
A sfinți un mucenic.
A sfinți o biserică.
A sfinți sfintele daruri.
Sfințí a sfinți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sfințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sfințeá; conjunctiv prezent 3 să sfințeáscă.

GRAMATICA cuvântului sfinți?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfinți.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfinți poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE sfinţi?
    Vezi cuvântul sfinţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfinţi?
    [ sfin-ţi ]
    Se pare că cuvântul sfinţi are două silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfinți

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A ajunge bine?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter și alcool, extras din valeriană și întrebuințat ca medicament antispasmodic și sedativ
    a înlesni, a ușura cuiva ceva
    a dobândi succese; a reuși, a izbuti
    a judeca
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app