 | as |
|
| Singurătate [ sin-gu-ră-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU singurătate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului singuratate în mai multe dicționareDefinițiile pentru singuratate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SINGURĂTATE: SINGURĂTÁTE, (2, 3) singurătăți, substantiv feminin 1. Faptul de a fi singur, starea celui care trăiește singuratic. E și cumplit mormînt singurătatea. SADOVEANU, O. I 522. Rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. Așteptînd însă... venirea d-tale, singurătatea mă apasă. NEGRUZZI, S. I 104. 2. Loc lipsit de vietăți, în special lipsit de ființe umane; pustietate. Se uită împrejur cu coada ochiului ca și cum s-ar fi ferit de cineva, pe furiș. Nimic. Singurătate, pustietate. DUMITRIU, N. 151. Singurătățile pădurii din dreapta păreau încremenite într-o tăcere de gheață. SADOVEANU, forme J. 464. Un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. EMINESCU, O. I 175. 3. Perioadă de timp petrecută în mod singuratic. Vitoria hotărîse, în singurătățile ei, un drum la Piatră și la mănăstirea Bistrița. SADOVEANU, B. 65. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SINGURĂTATE: SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, substantiv feminin 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); specializare izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; prin extensie izolare. – Singur + sufix -ătate. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SINGURĂTATE: SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, substantiv feminin 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); specializare izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; prin extensie izolare. – Singur + sufix -ătate. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SINGURĂTATE: SINGURĂTATE s. 1. izolare, (livresc) solitudine, (rar) însingurare, (figurat) schimnicie, sihăstrie. (Trăia într-o singuratate deplină.) 2. pustietate, (figurat) sihăstrie. (Era o singuratate totală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru singurătate: singurătáte forme (despre singur). Starea omuluĭ care trăiește singur: înțeleptuluĭ nu i se urăște cu singurătatea. Loc singuratic: în singurătatea schituluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SINGURĂTATE: SINGURĂTÁTE singuratateăți forme 1) Stare a celui care trăiește sau se simte singur. 2) Loc nepopulat. /singur + sufix singuratateătate Forme diferite ale cuvantului singuratate: singuratateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru singurătate: singurătate forme 1. starea celui ce trăiește singur: a iubi singurătatea; 2. loc retras. [latina SINGULARITATEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru singurătate: singurătáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat singurătății; (locuri, perioade) plural singurătăți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru singurătate: singurătáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat singurătắții; (locuri, perioade) plural singurătắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SINGURATATE' singurásinguráreSINGURÁȘsingurátSINGURĂTÁTESINGURÁTECSINGURÁTICsinguraticíresingurățít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SINGURĂTATE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului singurătate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Trăia într-o singurĂtate deplină. Era o singurĂtate totală. SINGURĂTÁTE singurĂtateăți forme 1 Stare a celui care trăiește sau se simte singur. /singur + sufix singurĂtateătate. Era o singurĂtate totală. |
GRAMATICA cuvântului SINGURĂTATE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului singurătate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SINGURĂTATE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE singurătate? Vezi cuvântul singurătate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul singurătate?[ sin-gu-ră-ta-te ] Se pare că cuvântul singurătate are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SINGURĂTATE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cu căciula în câini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul singurătate are forma: singurătăți
