eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție singuratic


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Singuratic [ sin-gu-ra-tic ]
VEZI SINONIME PENTRU singuratic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului singuratic în mai multe dicționare

Definițiile pentru singuratic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SINGURATIC:
SINGURÁTIC, -Ă, singuratici, -e, adjectiv

1. (Despre ființe, în special despre oameni) (Care trăiește) departe de alte ființe, izolat de societate; retras, singur. Șt. O. Iosif a murit trist și singuratic. SADOVEANU, E. 168. Dar nu vine! Singuratic În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr. EMINESCU, O. I 74. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161.
       • (Substantivat) Franțuzeasca cu puternic accent toscan se dovedea fluidă și bogată, după legea singuraticilor condamnați îndelung la muțenie. SADOVEANU, Z. C. 98.
♦ (Despre perioade de timp) Petrecut, trăit în singurătate. Deodată văzui pe bătrînă privindu-l fix, cu dragoste, cu tristeță și resemnare, cum îl privea de zeci de ani singuratici și triști. SADOVEANU, O. VIII 62.
♦ (Despre acțiuni omenești) Făcut în singurătate; tainic. Fără mărturie străină își face singuraticele sale rugăciuni. HOGAȘ, H. 53.

2. (Despre lucruri) Departe de alte lucruri sau de alte așezări omenești; solitar, liniștit. Privighetorile se așază în colțuri singuratice așa alese încît să răspundă armonic ecourile. SADOVEANU, O. VI 331. Se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică. CREANGĂ, P. 213. Conrad simțea în sînu-i un dor necunoscut; Pe podul singuratic ședea el abătut. BOLINTINEANU, O. 240.

3. (gramatică; învechit) Singular. (Substantivat) Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte, ci... le lasă în forma primitivă la înmulțit (= plural) sau la singuratic. RUSSO, S. 60.

– Variantă: singurátec, -ă (EMINESCU, O. I 75, RUSSO, 99) adjectiv
Forme diferite ale cuvantului singuratic: singuratic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SINGURATIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SINGURATIC:
SINGURÁTIC, -Ă, singuratici, -ce, adjectiv

1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic.
♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic.
♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2).

2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; prin extensie liniștit. O căsuță singuratică.

3. (gramatică; învechit; și substantivat, n.) Singular (1). [Variante: singurátec, -ă adjectiv]

– Singur + sufix -atic.
Forme diferite ale cuvantului singuratic: singuratic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SINGURATIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SINGURATIC:
SINGURÁTIC, -Ă, singuratici, -ce, adjectiv

1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic.
♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic.
♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2).

2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; prin extensie liniștit. O căsuță singuratică.

3. (gramatică; învechit; și substantivat, n.) Singular (1). [Variante: singurátec, -ă adjectiv]

– Singur + sufix -atic.
Forme diferite ale cuvantului singuratic: singuratic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SINGURATIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SINGURATIC:
SINGURATIC adjectiv

1. izolat, retras, singur, solitar, (rar) însingurat, (învechit) retirat, (figurat) sihastru. (Un om singuratic; trăiește singuratic.)

2. izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, singur, solitar. (Se uita la un nor singuratic.)

3. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (învechit și regional) săcret, (regional) lăturiș. (În ungherul cel mai singuratic.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

singuratic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru singuratic:
singurátic (est) și -ec (vest), -ă adjectiv (despre singur). Izolat, departe de lume: un schit singuratic, o singuratică insulă din imensitatea oceanuluĭ. Iubitor de singurătate: cugetătoriĭ îs singuraticĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SINGURATIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SINGURATIC:
SINGURÁTIC singuraticcă (singuraticci, singuraticce)

1) (despre ființe) Care trăiește singur; retras; solitar.

2) (despre obiecte) Care se găsește singur; solitar. /singur + sufix singuraticatic
Forme diferite ale cuvantului singuratic: singuraticcă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

singuratic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru singuratic:
singurátic adjectiv masculin, plural singurátici; forme singular singurátică, plural singurátice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

singuratic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru singuratic:
singurátic adjectiv masculin, plural singurátici; forme singurátică, plural singurátice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

singuratic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru singuratic:
singuratic a. care e singur, cui îi place a fi singur.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Singuratic
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Singuratic:
Singuratic ≠ nesolitar, nesinguratic
Definiție sursă: Dicționar de antonime

SINGURATIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SINGURATIC:
SINGURÁTIC adjectiv verbal singur, unic.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

SINGURATIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SINGURATIC:
SINGURÁTIC adjectiv, substantiv verbal singular.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

singuratic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru singuratic:
singuratic adjectiv verbal SINGUR. UNIC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

singuratic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru singuratic:
singuratic adjectiv, substantiv verbal SINGULAR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SINGURATIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SINGURATIC:
SINGURÁTIC substantiv verbal solitar.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

singuratic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru singuratic:
singuratic substantiv verbal SOLITAR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SINGURATIC'
SINGURÁȘsingurátSINGURĂTÁTESINGURÁTECSINGURÁTICsinguraticíresingurățítSINGURÉLSINGURENI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL singuratic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului singuratic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Un om singuratic; trăiește singuratic.
Se uita la un nor singuratic.
În ungherul cel mai singuratic.
SINGURÁTIC singuraticcă singuraticci, singuraticce 1 despre ființe Care trăiește singur; retras; solitar.
/singur + sufix singuraticatic.

GRAMATICA cuvântului singuratic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului singuratic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul singuratic poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul singuratic sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE singuratic?
Vezi cuvântul singuratic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul singuratic?
[ sin-gu-ra-tic ]
Se pare că cuvântul singuratic are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL singuratic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: La ce bun??

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care personajul supune introspecției propriile sentimente
piatră ponce, învechit piatră spumoasă
la ce folosește? ♦ despre timp, fenomene atmosferice etc
a veșnic, nemuritor; b despre obiecte foarte durabil, foarte trainic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app