 | as |
|
| Spinare [ spi-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU spinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spinare în mai multe dicționareDefinițiile pentru spinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPINARE: SPINÁRE, spinări, substantiv feminin 1. Parte a corpului oamenilor (sau al animalelor) de-a lungul coloanei vertebrale (de la umeri pînă la șale); spate. Peste spinările umede și aburinde ale cailor se vedea lacul alb de ceață cu margini nedeslușite. DUMITRIU, N. 146. Mihu, cu spinarea aplecată, își frămînta obrajii zbîrciți. SADOVEANU, O. VII 160. Ploaia curgea cu găleata în spinarea udă, lipindu-i cămașa. C. PETRESCU, R. DR. 59. Închise cartea, suflă în lumînare și-și vîrî capul în învălitoare. Spinarea-i era înghețată. VLAHUȚĂ, O. A. I 100. • figurat Flăcările... țîșneau din turla pătrată și din spinarea de jeratic a bisericii. CAMIL PETRESCU, O. II 228. Știa scrie cît îi trebuia pentru a-și zugrăvi iscălitura cu niște litere ca talpa gîștii, aruncate unele în spinarea altora. GANE, N. II 4. • Șira spinării = coloana vertebrală. Pe șira spinării prezidentului curgeau încet stropi grași de sudoare. VORNIC, P. 166. Se îndreptă de șira spinării într-o mișcare de ultim efort. SAHIA, N. 102. Crucea spinării vezi cruce (I 6). Măduva spinării vezi măduvă. • Locuţiune adverbiala (Arătînd felul de a purta poverile) În (sau pe) spinare, de-a spinare (sau spinarea) sau cu spinarea = în spate. Aduc cu spinarea mere, nuci, smintină și lapte. BOGZA, Ț. 27. Nu putu scoate un cuvînt și o porni, obosit deodată, către casă, cu coșurile goale în spinare. ARGHEZI, P. T. 119. Lucindu-i oțelele pe spinare, ieși poftindu-le bună seara. AGÎRBICEANU, S. P. 24. Moșneagul ziua întreagă alerga în port cu coșul de-a spinare, vînzînd covrigi. DUNĂREANU, N. 16. Ei îl legară cot la cot, apoi îl așezară de-a spinarea pe șeaua calului. GANE, N. II 67. Mama v-aduce vouă... Drob de sare În spinare. CREANGĂ, P. 20. (figurat) Să tot zbor neobosit, Pe spinarea vîntului, În giurul pămîntului. ALECSANDRI, P. P. 141. • Expresia: A-l mînca (pe cineva) spinarea vezi mînca (3). A-și lua picioarele la spinare vezi lua (I 1). A cădea în spinarea cuiva = a cădea în sarcina sau în grija cuiva, a-i reveni cuiva. Noroc că toată grija căruțelor și a mărfii cădea acum în spinarea slugilor și a calfelor care mînau, că de jupîni era slabă nădejde. GALACTION, O. I 266. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a da vina pe altcineva (de obicei nevinovat). Dascălul o mîlcise de tot, iară femeia îndrugă și ea cîteva vorbe, aruncînd toată vina în spinarea dascălului. ISPIRESCU, L. 277. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. ♦ (Rar) Cantitate din ceva, cît poate fi cărat o dată în spate. Își pusese-n gînd să pregătească un doctorat greu, pentru care în adevăr îi trebuia o spinare de cărți. MIRONESCU, S. A. 131. 2. Partea unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. A cusut două petice mari pe cămașa tatei. Mai are de cusut cîteva. Îi trebuie un petic mare s-o cîrpească în spinare, acolo unde bate mai aprins soarele. STANCU, despre 106. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stînci, culme prelungită; creastă, coamă. Tabăra, așezată pe spinarea unui deal, își întindea pînă în marginea satului de pe coastă corturile și carele de război. SADOVEANU, O. VII 24. La miazănoapte munții Călimanului își rotunjesc spinările goale, fumurii, pe bolta albastră a cerului. VLAHUȚĂ, O. A. II 157. ♦ Creasta unui val de apă. Luntrea se suia pe suișuri de apă, plutea pe spinări de valuri, se povîrnea și cădea în găvane adînci, înconjurate de jur împrejur de valuri. SANDU-ALDEA, U. P. 198. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPINARE: SPINÁRE, spinări, substantiv feminin 1. (anatomie) Spate (1). • Locuţiune adverbiala În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate. • Expresia: A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – latina spinalis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPINARE: SPINÁRE, spinări, substantiv feminin 1. (anatomie) Spate (1). • Locuţiune adverbiala În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate. • Expresia: A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – latina spinalis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spinare: spinare forme, plural ărĭ (latina spinalis, spinal. Cp. cu brățare). Șiru vertebrelor, coloana vertebrală: hamalu cară saciĭ cu spinarea saŭ în spinare. Partea superioară (a unuĭ munte, unuĭ deal, unuĭ acoperiș). Dosu uneĭ cărți, partea cusută: o carte scorțită în hîrtie, ĭar spinarea în pele. De-a (saŭ în) spinare, pe spinare, în spate, în cîrcă: a purta un copil de-a (saŭ în) spinare. A sări cuĭva în spinare, a te răpezi în spinarea luĭ (în glumă saŭ p. a-l ataca). A te mînca spinarea (iron.), a dori o scărpinătură, a te purta așa în cît să te expuĭ a mînca bătaĭe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPINARE: SPINÁRE spinareări forme 1) (la om și la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la șale); spate. Măduva spinareării. Șira spinareării. • În (sau pe) spinare(sau de-a spinarearea, cu spinarearea) în spate. A cădea în spinarearea cuiva a reveni în sarcina cuiva. A arunca ceva în spinarearea cuiva a da vina pe o persoană (nevinovată). A trăi pe spinarearea cuiva a trăi pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai înaltă a unui deal sau a unui munte; creastă; coamă; pisc; vârf; culme; creștet. [G.-D. spinării] /<lat. spinalis Forme diferite ale cuvantului spinare: spinareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPINARE: SPINARE s. 1. spate, (popular) spată, (regional) șa, (învechit și fam.) cîrcă. (A luat ceva în spinare.) 2. (georgrafic) coamă, creastă, creștet, culme, muchie, sprînceană, (popular) culmiș. (spinare muntelui.) 3. creastă. (spinare unui val.) 4. (botanică) spinarea-lupului (Athyrium filix femina) = (regional) feregă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spinare: spináre (-ắri), substantiv feminin – 1. Spate. – 2. Dos, șale. – Mr. schinare. latina spῑnalis (Densusianu, Hlr., 158; Pușcariu 1619; REW 8151). Forme diferite ale cuvantului spinare: -ắri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spinare: spinare forme 1. coloana vertebrală; 2. spatele dela gât până la șale: îi sare în spinare. [latina (PARS) SPINALIS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPINARE: SPINÁRE substantiv verbal cont, greabăn, muchie, seamă, socoteală. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spinare: spinare substantiv verbal contabilitate GREABĂN. MUCHIE. SEAMĂ. SOCOTEALĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spinare: spináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat spinării; plural spinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spinare: spináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat spinắrii; plural spinắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPINARE' SPINALGÍESPINALOSCÓPSPINĂRÁIEspinărárSPINÁRESPINAREA-LÚPULUISPINĂRÉLspinărícăSPINĂRÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spinare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPINÁRE spinareări forme 1 la om și la animale Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale de la baza gâtului până la șale; spate. Măduva spinareării. Șira spinareării. • În sau pe spinaresau de-a spinarearea, cu spinarearea în spate. A cădea în spinarearea cuiva a reveni în sarcina cuiva. A arunca ceva în spinarearea cuiva a da vina pe o persoană nevinovată. A trăi pe spinarearea cuiva a trăi pe cheltuiala altuia. A luat ceva în spinare. Spinare muntelui. Spinare unui val. Spinare unui val. |
GRAMATICA cuvântului spinare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spinare poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE spinare? Vezi cuvântul spinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spinare?[ spi-na-re ] Se pare că cuvântul spinare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL spinare Inţelegi mai uşor cuvântul spinare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Șira spinării = coloana vertebrală Locuţiune adverbiala Arătînd felul de a purta poverile În sau pe spinare, de-a spinare sau spinarea sau cu spinarea = în spate A cădea în spinarea cuiva = a cădea în sarcina sau în grija cuiva, a-i reveni cuiva A arunca ceva în spinarea cuiva = a da vina pe altcineva de obicei nevinovat A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia Locuţiune adverbiala În sau pe spinare sau de-a spinare sau spinarea, cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia A arunca ceva în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină de obicei fără temei Locuţiune adverbiala În sau pe spinare sau de-a spinare sau spinarea, cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia A arunca ceva în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină de obicei fără temei Botanică spinarea-lupului Athyrium filix femina = regional feregă Botanică spinarea-lupului Athyrium filix femina = regional feregă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spinare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; în sintagma cochilie inechivalvă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spinare are forma: spinări
