eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție spirc


GRAMATICĂSILABE
Spîrc [ spîrc ]
VEZI SINONIME PENTRU spîrc PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului spirc în mai multe dicționare

Definițiile pentru spirc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spîrc:
spîrc (-curi), substantiv neutru –

1. Bucată, tranșă, mai ales de piele sau de cartilaj. –

2. Mucos, puști. Origine incertă, probabil expresivă, conform sfîrc, cu care are o strînsă legătură fonetică și semantică.

– derivat spîrcui, verb (a sfîșia, a sfîrtica, a rupe în bucăți; învechit, a distruge, a nimici; Transilvania, a fura; reflexiv, învechit, a se da învins, a se împrăștia); spîrcîi (variantă spîrcăi), verb reflexiv (a avea diaree, a fi deranjat la stomac), variantă a cuvîntului anterior; spîrcaci (variantă spurcaci), substantiv masculin (pasăre, Otis tetrax), conform numele său limba franceza canepetière, variantă prin contaminare cu a spurca; spîrcîitor, adjectiv (bolnav de diaree); spîrcîială, substantiv feminin (excremente).
Forme diferite ale cuvantului spirc: -curi

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



SPÎRC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPÎRC:
SPÎRC2, spîrcuri, substantiv neutru (Moldova, Bucovina) Bucată mică de carne slabă, fără grăsime; zgîrci, cartilaj. Și-au oprit pentru sine carnea cea mai grasă și mai frumoasă, iar celuialalt i-au dat mai mult ciolane, spîrcuri. SBIERA, P. 254.
♦ Bucățică, fîșie. Cînd m-ar vedea ai mei că îmblu cu un spîrc de piele ca aiesta, n-aș ști unde să mă ascund de rușine. SBIERA, P. 179.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SPÎRC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPÎRC:
SPÎRC1, spîrci, substantiv masculin (Familiar) Copilandru, pici, puști, prichindel; mucos. Spîrci cu cașul la gură, care fac pe deziluzionații și pe săturații de viață. VLAHUȚĂ, O. A. I 188.

– Variantă: spîrci (C. PETRESCU, A. R. 19) substantiv masculin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

spîrc
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spîrc:
spîrc n., pl urĭ (cp. cu spîrcuĭ și pîrcĭ). Nord. Fășie (bucățică) de carne, de pele ( vezi jarcă). S.m. Pîrcĭ, picĭ, prichindel.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești




CUVINTE APROPIATE DE 'SPIRC'
spirántăspirantizáspirantizáreSPIRATRÓNspîrcSPÎRCÁCISPÎRCIspîrcîiSPÎRCUÍ



GRAMATICA cuvântului spîrc?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spîrc.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spîrc poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul spîrc sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE spîrc?
Vezi cuvântul spîrc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spîrc?
[ spîrc ]
Se pare că cuvântul spîrc are o silabă



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Să dea dumnezeu!?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a proceda cu calm, a nu se pripi
substanță dintr-unul din alcaloizii cornului-secarei, cu proprietăți halucinogene și cu acțiune opusă serotoninei < limba franceza lysergique
formulă de urare să se împlinească ceea ce doresc sau dorești etc
lățimea unei palme1, când degetele sunt lipite între ele
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app