 | as |
|
| Spor [ spor ] VEZI SINONIME PENTRU spor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spor în mai multe dicționareDefinițiile pentru spor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR2, (3) sporuri, substantiv neutru 1. Înaintare (în lucru), progres. Iar dacă razele de soare Printre șindrile facu-și cale, Văd sporul pînzei de păianjen Și-nfiorate mor de jale. GOGA, P. 20. Mașinile... făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească și cîte brațe inutile puteau să înlăture. ANGHEL, PR. 84. Bătrînul să uita mîngăiat ce spor fac. RETEGANUL, P. V 59. • locuțiune adjectiv și adverb Cu spor = cu mare randament; spornic, repede. Au umblat cu spor pe subt biruința soarelui de amiază și au ajuns într-un pisc unde se legănau fînațuri înflorite. SADOVEANU, N. P. 143. Mergeau cu spor mai cu samă noaptea. id. O. I 127. Fără spor = fără randament; puțin, încet. • Expresia: A avoa spor (la ceva) = a realiza, a produce mult, în timp (relativ) scurt. Lucra mult și era necăjit că nu avea nici un spor la lucru. vezi limba română noiembrie 1953, 34. Să aveți la toate spor. TEODORESCU, P. P. 141. Beutor și prădător Și la lucru n-are spor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 185. Spor la lucru (sau la muncă), formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. [Flăcăii trec] dînd un «noroc bun» și un «spor la lucru». SEVASTOS, N. 2. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, cîștig. Ghiță... are și el, ca tot omul, o slăbiciune: îi rîde inima cînd își vede sporul [din casă]. SLAVICI, O. I 145. • Expresia: (Rar) A da în spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine. Muncea... de-i trecea nădușelile, și ca să dea și ei în spor, ba. ISPIRESCU, L. 174. 3. Creștere, mărire; adaos, surplus, majorare, supliment. Tu, Harnav, cu asprime de grijă vei purta La sporul vistieriei. ALECSANDRI, T. II 167. (Cu pronunțare regională) Milioane trebuie iarăși a se duce de unde au venit, ba încă și cu un spori de dobînzi. RUSSO, S. 159. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR2, (3) sporuri, substantiv neutru 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. • locuțiune adjectiv și adverb Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. • Expresia: A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concret) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din limba slavă (veche) sporŭ, limba bulgară spor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR2, (3) sporuri, substantiv neutru 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. • locuțiune adjectiv și adverb Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. • Expresia: A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concret) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din limba slavă (veche) sporŭ, limba bulgară spor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR1 sporuri n. 1) popular Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort; reușită; succes; izbândă. Cu spor eficient. • A avea spor a obține repede și ușor rezultate frumoase. Fără spor fără randament; încet. spor la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; adaos; anexă. /<sl. sporu Forme diferite ale cuvantului spor: sporuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR1, spori, substantiv masculin Celulă reproducătoare asexuată a plantelor criptogame. Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la diverse protozoare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spor: spor n. 1. fecunditate: a lua sporul vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, a paraliza cuiva acțiunea, a-l reduce la neputință (aluziune la babele verb reflexiv:ăjitoare cari iau mana vacilor); 2. folos: cu spor, fără spor; 3. mărire, înmulțire; e un spor de venituri estimp; 4. progres, succes: spor la lucru. [slava SPORŬ, uger; metaforă pastorală (conform mană)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spor: 1) spor a., plural urĭ (vechea slavă sporŭ, uger; limba bulgară spor, abundanță). Creștere, augment: spor de veniturĭ, de forțe. Cu spor, fără spor, cu cîștig: a munci cu spor. A avea spor la lucru, a munci cu folos, ĭute și bine. A lua sporu vacilor, a le face să nu maĭ dea lapte (făcînd farmece, după credința poporuluĭ). vezi mană. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR1, spori, substantiv masculin Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din limba franceza spore. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR1, spori, substantiv masculin Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din limba franceza spore. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR2 spori m. biologie Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore Forme diferite ale cuvantului spor: spori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR1 substantiv masculin celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< limba franceza spore) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spor: spor substantiv verbal ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BENEFICIU. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CÎȘTIG. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS. PROFIT. PROSPERITATE. VENIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘPOR: ȘPOR, șpori, substantiv masculin (Regional, mai ales la plural ) Pinteni pe care îi poartă călăreții pentru a îndemna calul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șpor: șpor m. (limba rusă špóra, plural -y, despre germana sporn, vgerm. sporon, de unde și limba franceza éperon). Fam. Pinten. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR s. 1. adaos, supliment. (spor la salariu.) 2. vezi majorare. 3. randament. (Nu avea spor la lucru.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR substantiv 1. Spora b., ard. (DR II 697). 2. Sporea, C. (IS 263). 3. Spornuic (Ard) < adjectiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spor: spor (progres, belșug, majorare, supliment) substantiv neutru, (majorări, suplimente) plural spóruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spor: spor2 (progres, belșug, majorare, supliment) substantiv neutru, (majorări, suplimente) plural spóruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPOR: SPOR s. 1. adaos, supliment. (spor la o retribuție.) 2. randament. (Nu avea spor la lucru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru *spor: 2) *spor m. (vgr. spóros. vezi sporadic, zoospor). botanică Organ reproductor la criptogame. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘPOR: ȘPOR, șpori, substantiv masculin (regional) Pinten (la cizmă). – Din germana Sporn. conform limba rusă spora. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘPOR: ȘPOR, șpori, substantiv masculin (regional) Pinten (la cizmă). – Din germana Sporn. conform limba rusă spora. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spor: spor1 (organ microscopic, germen al unor protozoare) substantiv masculin, plural spori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spor: spor m. botanică corp reproducător al vegetalelor inferioare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spor: spor (botanică, zoologie) substantiv masculin, plural spori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șpor: șpor (regional) substantiv masculin, plural șpori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘPOR: ȘPOR substantiv verbal pinten, sobă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șpor: șpor substantiv verbal PINTEN. SOBĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șpor: șpor substantiv masculin, plural șpori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPOR' șpontuíșpontuítășpónțuriSPORSPORSporadeSPORÁDICsporadicéscSPORADICÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL șpor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului șpor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPOR1 șporuri n. Cu șpor eficient. • A avea șpor a obține repede și ușor rezultate frumoase. Fără șpor fără randament; încet. șpor la lucru sau la muncă! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. SPOR2 șpori m. șpor la salariu. Nu avea șpor la lucru. șpor la o retribuție. Nu avea șpor la lucru. |
GRAMATICA cuvântului șpor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului șpor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul șpor poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE spor? Vezi cuvântul spor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spor?[ spor ] Se pare că cuvântul spor are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL șpor Inţelegi mai uşor cuvântul șpor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv și adverb Cu spor = cu mare randament; spornic, repede Fără spor = fără randament; puțin, încet A avoa spor la ceva = a realiza, a produce mult, în timp relativ scurt Rar A da în spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine locuțiune adjectiv și adverb Cu spor = cu mare randament; spornic; repede Fără spor = fără randament; puțin; încet A avea spor = a realiza, a produce mult în timp relativ scurt locuțiune adjectiv și adverb Cu spor = cu mare randament; spornic; repede Fără spor = fără randament; puțin; încet A avea spor = a realiza, a produce mult în timp relativ scurt |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL șpor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cloci pe vatră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spor are forma: spóruri
