 | as |
|
| Spurcare [ spur-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU spurcare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spurcare în mai multe dicționareDefinițiile pentru spurcare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPURCARE: SPURCARE s. 1. pîngărire, profanare, (rar) prihană, (învechit și popular) prihănire, (învechit) prihănie, (figurat) întinare, mînjire, murdărire, pătare, (învechit figurat) pricăjire, scîrnăvie. (spurcare memoriei cuiva.) 2. batjocorire, necinstire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, violare, (învechit și popular) prihănire. (spurcare unui loc considerat sfînt.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPURCARE: SPURCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) spurca; murdărire; figurat profanare, pângărire. – vezi spurca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPURCARE: SPURCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) spurca; murdărire; figurat profanare, pângărire. – vezi spurca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPURCARE: SPURCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) spurca; murdărire, mînjire, figurat pîngârire, profanare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcare: spurcare substantiv verbal BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. TERFELIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcare: spurcáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat spurcării; plural spurcări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPURCARE: SPURCÁRE s. 1. vezi pângărire. 2. vezi profanare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spurcare: spurcáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat spurcắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPURCARE' spurcaciuSPURCĂCIÚNEspurcăílăspurcăníSPURCÁREspurcășágSPURCÁTspurcățénieSPURCĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spurcare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spurcare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Spurcare memoriei cuiva. Spurcare unui loc considerat sfînt. |
GRAMATICA cuvântului spurcare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spurcare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spurcare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spurcare? Vezi cuvântul spurcare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spurcare?[ spur-ca-re ] Se pare că cuvântul spurcare are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spurcare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în cap de noapte sau în capul nopții?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spurcare are forma: spurcări
