eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție spurcat


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Spurcat [ spur-cat ]
VEZI SINONIME PENTRU spurcat PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului spurcat în mai multe dicționare

Definițiile pentru spurcat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT2, -Ă, spurcați, -te, adjectiv

1. Murdar; respingător, scîrbos, scîrnav. Am trecut prin bălți de smoală cu spurcate mari jivine. EFTIMIU,

I. 63. Muma zmeului... suflă văpaia din gura ei cea spurcată cale de trei ceasuri. ISPIRESCU, L. 26.
♦ figurat (Despre vorbe) Trivial, vulgar, ordinar.
       • Expresia: (Despre oameni) Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare.

2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scîrbos sau murdar și nu mai poate fi mîncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.

3. figurat (Despre oameni și acțiunile lor) verb reflexiv:ednic de dispreț; netrebnic, mîrșav, ticălos. Cu gura zicea el unele ca acestea, dar în capul lui clocea alte gînduri spurcate. ISPIRESCU, L. 273. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat, măi jupîne Scaraoschi. Să te înveți tu de altă dată a mai bîntui oamenii, Sarsailă spurcat ce ești! CREANGĂ, O. A. 208. Oricît de bune ar fi legile, devin cumplite în mîini spurcate. BOLLIAC, O. 259.
       • (Substantivat) Ține-l, Iordache, să scot și eu ceva să-l legăm. Stai, spurcatule, că te-nvățăm noi. DUMITRIU, N. 56. (Ca determinant pe lîngă un nume, de care se leagă prin prepoziție «de») Un spurcat de zmeu mi-a furat fata. ISPIRESCU, L. 192.
♦ (Despre lucruri) Odios, nesuferit; rău, nedrept. Mai aveam trei zile și scăpam de spurcatele astea de verb reflexiv:ăji; acum cine știe cît voi mai avea să port această scîrboasă piele de dobitoc. ISPIRESCU, L. 55.

4. figurat (Calificativ injurios folosit de fanatici pentru cei de altă religie; și substantivat) Eretic, păgîn. Tătarii, la adăpost de gloanțe, tăbărîră pe ea... Topoarele lor cădeau ca grindina.

– Spurcații o să spargă ușa, cît e ea de groasă. GALACTION, O. I 53. Să nu mor creștin, ci spurcat ca voi, dacă va mai intra cineva la mine fără să-mi dați mai nainte de știre. NEGRUZZI, S. I 24. Cum ne-au simțit spurcații de turci, au început să dea năvală asupra noastră. GHICA, S. 16.
♦ De eretic, de păgîn. Mirați, au boscorodit turcii pe limba lor spurcată. STANCU, D.

11.
Forme diferite ale cuvantului spurcat: spurcat-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SPURCAT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT2, -Ă, spurcați, -te, adjectiv

1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav.
♦ figurat (Despre vorbe) Trivial, vulgar.
       • Expresia: Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare.

2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.
♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi).

3. figurat (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) verb reflexiv:ednic de dispreț; mârșav, ticălos.
♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept.

4. figurat (Adesea substantivat) Eretic, păgân.
♦ (Substantivat, m. articulat) Dracul.

– vezi spurca.
Forme diferite ale cuvantului spurcat: spurcat-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPURCAT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT2, -Ă, spurcați, -te, adjectiv

1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav.
♦ figurat (Despre vorbe) Trivial, vulgar.
       • Expresia: Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare.

2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.
♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi).

3. figurat (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) verb reflexiv:ednic de dispreț; mârșav, ticălos.
♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept.

4. figurat (Adesea substantivat) Eretic, păgân.
♦ (Substantivat, m. articulat) Dracul.

– vezi spurca.
Forme diferite ale cuvantului spurcat: spurcat-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

spurcat
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcát, -ă adjectiv (lat spurcatus). Necurat, murdar, nevrednic de contactu guriĭ: pahar spurcat. Aur, argint spurcat (vechĭ), amestecat cu alte metale. figurat Păgîn, care mănîncă carne în post: om spurcat. Păgînesc: lege spurcată. Nevrednic de contact: om spurcat. substantiv Cine-ĭ spurcatu cela? Epitet draculuĭ. Triv. Iron. A te trece spurcatu, a nu maĭ putea să țiĭ urina (care e un lucru spurcat). adverb În mod spurcat.

– În est spúrcat (dar: a te trece spurcátu, nu spúrcatu!).
Forme diferite ale cuvantului spurcat: spurcat-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



SPURCAT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT1 substantiv neutru (Învechit și popular)

1. Excremente (de om sau de animal); scîrnă, spurc. După ce scapă [banditul], viața noastră nu prețuiește nici cît un spurcat de mîță. SADOVEANU, O. L. 167. Nu mă faceți, că ia acuși vă ard cîteva jordii prin țolul cela, de v-a trece spurcatul! CREANGĂ, A. 128.

2. Nume dat la diferite boli sau bube.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

spurcat
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcat adjectiv verbal CARNAL. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. FIZIC. IMORAL. IMPUR. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎRȘAV. MURDAR. NECURAT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERUȘINAT. NETREBNIC. PERVERTIT. RUȘINOS. SCELERAT. STRICAT. TICĂLOS. TRUPESC. VICIOS.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SPURCAT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT spurcattă (spurcatți, spurcatte)

1) vezi A SPURCA și A SE SPURCA.

2) Care produce dezgust; dezgustător.

3) figurat (despre persoane) Care comite fapte nedemne; mârșav; josnic; ticălos; nemernic; abject; infam. /v. a spurca
Forme diferite ale cuvantului spurcat: spurcattă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SPURCAT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCAT adjectiv

1. pîngărit, profanat, (rar) prihănit, (figurat) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte spurcat.)

2. dezgustător, infect, respingător, scîrbos, (popular) scîrnav. (spurcat treabă!)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SPURCAT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT substantiv verbal aghiuță, antrax, cărbune, dalac, demon, diavol, drac, excrement, fecale, încornoratul, naiba, necuratul, pustulă malignă, reumatism, satană, tartor.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

spurcat
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcat substantiv verbal AGHIUȚĂ. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. DEMON. DIAVOL. DRAC. EXCREMENT. FECALE. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. PUSTULĂ MALIGNĂ. REUMATISM. SATANĂ. TARTOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SPURCAT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPÚRCAT adjectiv verbal deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

spurcat
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcat adjectiv verbal DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

spurcat
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcat a.1. necurat: gânduri spurcate;

2. popular păgân: lege spurcată, om spurcat. ║ m. necuratul.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

spurcat
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcát, -ă, spurcați, -te, adjectiv –

1. Murdar.

2. Impur.

3. Degradat.

– Din spurca (DEX, MDA).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

SPURCAT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT1 substantiv neutru

1. Faptul de a (se) spurca.

2. (regional; concret) Excremente.

– vezi spurca.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPURCAT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT1 substantiv neutru

1. Faptul de a (se) spurca.

2. (regional; concret) Excremente.

– vezi spurca.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPURCAT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT adjectiv

1. vezi profanat.

2. vezi oribil.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

spurcat
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcat, spurcați substantiv masculin (argoul lumii interlope) polițist.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

SPURCAT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPURCAT:
SPURCÁT substantiv, adjectiv verbal eretic, schismatic.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

spurcat
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcat substantiv, adjectiv verbal ERETIC. SCHISMATIC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

spurcat
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcát substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spurcat
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spurcat:
spurcát substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SPURCAT'
spurcăílăspurcăníSPURCÁREspurcășágSPURCÁTspurcățénieSPURCĂTÓRSPURCOÁICĂspurcoáie

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spurcat
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spurcat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SPURCÁT spurcattă spurcatți, spurcatte 1 vezi A SPURCA și A SE SPURCA.
Lucruri sfinte spurcat.
Spurcat treabă!.



GRAMATICA cuvântului spurcat?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spurcat.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spurcat poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul spurcat sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
VEZI PLURALUL pentru spurcat la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE spurcat?
Vezi cuvântul spurcat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spurcat?
[ spur-cat ]
Se pare că cuvântul spurcat are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL spurcat
Inţelegi mai uşor cuvântul spurcat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Despre oameni Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare
Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare
Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare



© 2024 qDictionar.com