eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție stapinire


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Stăpînire [ stă-pî-ni-re ]
VEZI SINONIME PENTRU stăpînire PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului stapinire în mai multe dicționare

Definițiile pentru stapinire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
STĂPÎNIRE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂPÎNIRE:
STĂPÎNÍRE, stăpîniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) stăpîni și rezultatul ei.

1. Proprietate, posesiune. Umbla vorba că, pe verb reflexiv:emuri, stăpînirea satului se întindea peste tot pe unde ajunge acum stăpînirea boierească. GALAN, Z. R. 89. Am dori stăpîniri largi, cîmpuri cu holde și ape line. SADOVEANU, B.

7.
       • (În construcție cu verbele «a pune», «a lua», «a da», «a avea» etc., cu sensul reieșind din acestea) Am în stăpînire trei poduri ș-o fîntînă. SADOVEANU, O. VII 270. V-oi învăța eu să puneți stăpînire pe lucrurile din lume, cornoraților! CREANGĂ, P. 48. Dormeai tu mult și bine Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata Împăratului-Roș, sărutîndu-l cu drag și dîndu-i iar paloșul în stăpînire. id. ib. 279. Răposatu tată-meu mi-a lăsat cu limbă de moarte că, de-a fi să-mi vînd casa verb reflexiv:odată, să-mi păstrez în stăpînire cuiu ist mare din părete. ALECSANDRI, T. I 320.

2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. Pe Tudor din Vladimir l-au tăiat

– în bucăți l-au tăiat... Tudor a pierit. Mai greu ca înainte a apăsat stăpînirea boierească norodul. STANCU, D.

9. V-am spus, cum mi se pare, de nu-ți fi uitat, Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat. Dar, fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpînirea lui. ALEXANDRESCU, M. 331.
       • (Poetic) Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci... Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! EMINESCU, O. I 130.
       • Expresia: (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a pierde») Stăpînire de sine = calm, sînge rece, cumpăt. Oamenii se întorceau ca să-l vadă. Le zîmbea tuturor sfidător și stînjenit. Simțea că-l ghiciseră și-și pierdea stăpînirea de sine. DUMITRIU, N. 178. Niciodată nu i se mai întîmplase să-și piardă stăpînirea de sine. Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, forme 253. A avea stăpînire asupra cuiva = a avea autoritate, putere asupra cuiva; a domina, a conduce pe cineva. Nic-a lui Costache cel răgușit, balcîz și răutăcios nu mai avea stăpînire asupra mea. CREANGĂ, A.

7.
♦ (Concretizat, rar) Țară, regiune aflată sub guvernarea cuiva. Ați putut să călcați... Puternica-mi stăpînire? TEODORESCU P. P. 103.

3. (Astăzi rar) Putere, autoritate de stat; persoană care reprezintă această autoritate. Doar n-o fi stînd de patru zile atîta norod, în ploaie, pentru salcia asta!... Dacă-mi spunea mie stăpînirea, o duceam singur la conac, încă de acum o săptămînă. GALAN, Z. R. 92. Mîniați de-a binele, cei doi reprezentanți ai stăpînirii luară cîte un toc și cîte o testea de hîrtie și începură să scrie, în două exemplare, cuvenitul proces-verbal. STĂNOIU, C.

I. 105. Am aflat din izvor sigur că stăpînirea are nevoie de el ca să zidească un spital. ALECSANDRI, T. 769. Armata primea de la stăpînire leafă, hrană și veștminte. BĂLCESCU, O. I

15.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



STĂPÎNIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂPÎNIRE:
STĂPÎNIRE s.

1. deținere, posedare, posesiune. (stapinire unui bun material.)

2. posesiune, proprietate. (Hrisov de stapinire.)

3. posesiune, (figurat) mînă. (Are în stapinire documentele...)

4. cîrmuire. conducere, diriguire, domnie, guvernare, (învechit și popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (figurat) cîrmă. (stapinire țării în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul.)

5. (concret) cîrmuire, guvern. (Ce zice stapinire?)

6. autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, supremație, (învechit) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism învechit) potestate. (Și-a întins stapinire asupra...)

7. ocupație. (Dacia sub stapinire romană.)

8. dominație, domnie, putere. (stapinire banului.)

9. cunoaștere, pricepere. (stapinire mai multor meserii.)

10. cunoaștere, posedare. (stapinire mai multor limbi străine.)

11. abținere, înfrînare, reținere. (stapinire de la ceva.)

12. calm, cumpăt, fire, (învechit) stăpînie, (figurat) sînge rece, (rar figurat) răceală. (Te rog să nu-ți pierzi stapinire.)

13. reținere. (Arată multă stapinire.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

stăpînire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stăpînire:
stăpîníre forme Dominațiune: stăpînirea luĭ Mircea asupra Dobrogiĭ. Guvern: porunca stăpîniriĭ. Proprietate, posesiune: în (saŭ supt) stăpînirea mea, a lua în stăpînire.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

stăpînire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stăpînire:
stăpînire substantiv verbal AUTORITATE. INFLUENȚĂ. ÎNRÎURIRE. PUTERE. STAT. ȚARĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române




CUVINTE APROPIATE DE 'STAPINIRE'
STĂPÎNĂstăpînéscSTĂPÎNIstăpîníestăpîníreSTĂPÎNÍTstăpînitórstăpấnstăpấnă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stăpînire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stăpînire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Stăpînire unui bun material.
Hrisov de stăpînire.
Are în stăpînire documentele.
Stăpînire țării în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul.
Ce zice stăpînire? 6.
Și-a întins stăpînire asupra.
Dacia sub stăpînire romană.
Stăpînire banului.
Stăpînire mai multor meserii.
Stăpînire mai multor limbi străine.
Stăpînire de la ceva.
Te rog să nu-ți pierzi stăpînire.
Arată multă stăpînire.

GRAMATICA cuvântului stăpînire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stăpînire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stăpînire poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul stăpînire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE stăpînire?
Vezi cuvântul stăpînire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stăpînire?
[ stă-pî-ni-re ]
Se pare că cuvântul stăpînire are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL stăpînire
Inţelegi mai uşor cuvântul stăpînire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a pierde» Stăpînire de sine = calm, sînge rece, cumpăt
A avea stăpînire asupra cuiva = a avea autoritate, putere asupra cuiva; a domina, a conduce pe cineva



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A trece la acțiune?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
sistem cristalografic cu simetrie inferioară, în care se încadrează cristalele definite mai sus
numele oficial al munteniei și olteniei până la unirea principatelor
a întreprinde ceva
a merge de-a dreptul, părăsind drumul
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?