 | as |
|
| Stăpînitor [ stă-pî-ni-tor ] VEZI SINONIME PENTRU stăpînitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stapinitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru stapinitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂPÎNITÓR: STĂPÎNITÓR2, -OÁRE, stăpînitori, -oare, substantiv masculin și forme (Astăzi rar) 1. Persoană care guvernează (o țară, un popor); domnitor, conducător. Suveranul meu urmează a socoti legătura de bună prietinie cu marele padișah drept cea mai prețioasă dintre legăturile sale cu stăpînitorii popoarelor lumii. SADOVEANU, Z. C. 278. Stăpînitorul ce varsă în războaie păraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. Lupul cu toată prostia, Cîrmuia împărăția Și, ca un stăpînitor, Unora le da avere, Altora, pe o părere, Le lua chiar starea lor. ALEXANDRESCU, P. 69. • (Metaforic) Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape, Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. 2. Proprietar, posesor, stăpîn. Nu sînt eu stăpînitorul părăsitelor palate, Al pădurilor deșarte, al puhoaielor umflate? EFTIMIU, Î. 51. Forme diferite ale cuvantului stapinitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂPÎNITÓR: STĂPÎNITÓR1, -OÁRE, stăpînitori, -oare, adjectiv Care stăpînește, care ține sub stăpînirea sa. Clasă stăpînitoare. • figurat În noi se naște patima stăpînitoare. CONACHI, P. 280. ♦ figurat Care domină; dominator. Orzurile și fînețele, subțiate ca niște panglici, șerpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîți în văi și printre fagii stăpînitori pe culmi. GALACTION, O. I 37. • (Adverbial) Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulțimii. REBREANU, R. II 251. Forme diferite ale cuvantului stapinitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂPÎNITOR: STĂPÎNITOR adjectiv, s. 1. adjectiv dominant. (Clasele stapinitor; puterea stapinitor.) 2. substantiv cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (învechit și popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cîrmaci. (Un stapinitor hrăpăreț.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stăpînitor: stăpînitór m. Care stăpînește (domn, guvernator, cîrmuitor, proprietar, posesor). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'STAPINITOR' STĂPÎNIstăpîníestăpîníreSTĂPÎNÍTstăpînitórstăpấnstăpấnăSTARSTAR-SYSTÉM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stăpînitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stăpînitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Clasele stăpînitor; puterea stăpînitor. Un stăpînitor hrăpăreț. |
GRAMATICA cuvântului stăpînitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stăpînitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stăpînitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stăpînitor? Vezi cuvântul stăpînitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stăpînitor?[ stă-pî-ni-tor ] Se pare că cuvântul stăpînitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune conjuncție de îndată ce?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
