eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție stil


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Stil [ stil ]
VEZI SINONIME PENTRU stil PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului stil în mai multe dicționare

Definițiile pentru stil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
STIL
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL, stiluri, substantiv neutru

I.

1. Felul propriu de a se exprima al unei persoane (în special al unui scriitor); totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic. Cultivă stilul simplu și epitetul rar. TOPÎRCEANU, P. 50. Cu tot avîntul imaginației, stilul [în «Luceafărul»] e tot simplu, alcătuit din părțile esențiale și principale ale vorbirii: substantive și verbe. IBRĂILEANU, S. 131. Cezar Priboianu n-are stil îngrijit, nici fraze de efect. VLAHUȚĂ, O. A. III 25.
       • Stil indirect = vorbire indirectă, vezi indirect. Stil direct = vorbire directă, vezi direct. Stil oral = fel de exprimare în scris, care imită naturalețea exprimării orale. Figură de stil vezi figură (5). Greșeală de stil = greșeală de exprimare, constînd dintr-o abatere de la regulile sintaxei sau dintr-o întrebuințare improprie a termenilor.
♦ Talentul, arta de a-și exprima gîndirea într-o formă aleasă, personală. Unii dintre cei care s-au ocupat de opera lui Tolstoi i-au reproșat lipsa de stil. SADOVEANU, E. 231.
♦ Limbaj. [Era] anost, cum se zice la București în stilul familiar. BOLINTINEANU, O. 416.
♦ (Neobișnuit) Construcția caracteristică a frazei într-o limbă. Dacă este ca neamul romîn să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradițiile și obiceiurile pămîntului, unde stau ascunse încă și formele și stilul. RUSSO, S. 36. Cuvintele sînt țărușile, idiotismul este marca, iar stilul este naționalitatea unei limbi. id. ib. 93.

2. Metodă, manieră de lucru, de interpretare caracteristică unui artist, unui popor, unei epoci. Ceardac, cu coloane de lemn în stil romînesc. EFTIMIU, Î.

9. Urîte construcții; nici un stil; niște turnuri făcute toate după același calup. BART, S. M. 44. Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturii omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracteriză stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75.
       • locuțiune adjectiv De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut. Mobilă de stil.

3. Mod, fel, manieră de a fi, de a acționa, de a se comporta. Exista un anumit stil în purtarea rangului, o îngîmfare neclintită, o depărtare înghețată de lume. VORNIC, P. 90. Felul său, mai bine zis, stilul ospitalității la castelul «Iulia Hașdeu» e cu totul deosebit. CARAGIALE, N. forme 148.
       • locuțiune adjectiv și adverb În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace mari, în mare. Și eu am impresia că am să dau o mică bătălie «în stil mare». CAMIL PETRESCU, U. N. 317.

4. (În expresie) Stil nou = metodă de socotire a timpului după calendarul gregorian. Stil vechi = metodă de socotire a timpului după calendarul iulian.

II.

1. Condei de metal sau de os, ascuțit la un capăt și turtit la celălalt, cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară; figurat arta scrisului, meșteșugul scriitorului. Nobilime crudă și coruptă... iată-te descrisă de stilul lui Juvenal. SADOVEANU, O. VII 97.

2. (botanică) Gîtul pistilului care pornește de la ovar și care poartă stigmatul.

– plural și: (II

2) stile (FLORA R.P.R. II 84).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



STIL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL, stiluri, substantiv neutru

I.

1. Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; specializare totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic.
       • Greșeală de stil = greșeală de exprimare constând fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o întrebuințare improprie a termenilor.
♦ Talentul, arta de a exprima ideile și sentimentele într-o formă aleasă, personală.
♦ Limbaj.
♦ (Rar) Construcția caracteristică a frazei într-o limbă.

2. Totalitatea particularităților de manifestare specifice unui popor, unei colectivități sau unui individ.
       • locuțiune adjectiv De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut.
♦ Mod, fel de a fi, de a acționa, de a se comporta.
       • locuțiune adjectiv și adverb În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu amploare.

3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic, între care există o diferență de 13 zile.
       • Stil nou = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul gregorian. Stil vechi = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul iulian.

II. Condei de metal sau de os, ascuțit la un capăt și turtit la celălalt, cu care se scria în Antichitate pe tăblițele de ceară.

III. (botanică) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului, care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul. [plural și: (III) stile]

– Din limba franceza style, latina stilus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STIL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL, stiluri, substantiv neutru

I.

1. Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; specializare totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic.
       • Greșeală de stil = greșeală de exprimare constând fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o întrebuințare improprie a termenilor.
♦ Talentul, arta de a exprima ideile și sentimentele într-o formă aleasă, personală.
♦ Limbaj.
♦ (Rar) Construcția caracteristică a frazei într-o limbă.

2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor, unei colectivități sau unui individ.
       • locuțiune adjectiv De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut.
♦ Mod, fel de a fi, de a acționa, de a se comporta.
       • locuțiune adjectiv și adverb În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu amploare.

3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic, între care există o diferență de 13 zile.
       • Stil nou = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul gregorian. Stil vechi = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul iulian.

II. Condei de metal sau de os, ascuțit la un capăt și turtit la celălalt, cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară.

III. (botanică) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului, care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul. [plural și: (III) stile]

– Din limba franceza style, latina stilus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STIL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL1 substantiv neutru

I.

1. totalitatea particularităților caracteristice unei structuri, civilizații, epoci, activități etc.

2. concepție și mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei școli artistice naționale etc.

3. totalitatea particularităților lingvistice, componistice etc. de exprimare a unui conținut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etc.
stil funcțional = varietate a limbii literare, într-un anumit domeniu de activitate.
       • manieră, mod personal în care un scriitor, un compozitor utilizează mijloacele de expresie.

4. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a acționa.
♦ în stil mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari.

II. stil calendaristic = denumire pentru cele două sisteme de calendar; iulian și gregorian.

III. instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate. IV. (botanică) parte a pistilului aflată deasupra ovarului, care poartă stigmatul. (< limba franceza style, latina stilus)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



STIL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL substantiv neutru

I.

1. Instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate.

2. Partea pistilului care se află deasupra ovarului și poartă stigmatul.

II.

1. Totalitatea procedeelor proprii de exprimare prin mijloacele limbii literare a unui conținut concret; mijloacele lingvistice de exprimare proprii unui scriitor, unei opere, unui gen etc.

2. Mod de exprimare a gândirii specific unei arte sau unui artist, curentelor, epocilor sau școlilor artistice naționale.
       • Figură de stil = vezi figură.

3. Mod, fel, manieră de a fi, de a purta etc.
       • Stil de muncă = fel de a concepe munca și de a munci. [plural -luri, -le. / < limba franceza style, italiana stile, conform latina stylus, greacă stylos

– stilet].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

stil
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stil:
stil n.

1. bold cu care ce-i vechi scriau pe tăblițe unse cu ceară;

2. figurat mod de a exprima prin scris cugetările sale;

3. mod de a exprima propriu unei stării sau profesiuni: stil advocățesc;

4. mod de a scrie propriu unui mare scriitor = stilul e omul;

5. în frumoasele arte (arhitectură, decorațiune, mobilat), mod de a executa particular artistului: stilul lui Rafael;

6. caracterul compozițiunii: această compozițiune e de un stil arhaic;

7. mod de a indica timpul (după calendarul Iulian sau Gregorian): 1 Noemvrie stil vechiu corespunde lui 14 Noemvrie stil nou;

8. botanică partea pistilului între ovariu și stigmat.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STIL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL1 stiluri n.

1) Mod specific de exprimare și prezentare artistică a realității într-un anumit domeniu (în diferite perioade de timp). stil în pictură. stil în arhitectură. stil clasic. stil gotic. stil național.

2) Ansamblu de procedee folosite într-un domeniu de activitate. stil de conducere. stil de înot.

3) Totalitate a mijloacelor de limbă specifice unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu sau unui anumit grup de vorbitori. stil publicistic. stil științific. stil familiar. /<fr. style, latina stylus, limba neogreacă stýlos
Forme diferite ale cuvantului stil: stiluri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

STIL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL s.

1. scris. (Are un stil nervos, vioi.)

2. exprimare. (Are un stil plastic.)

3. (rar) rostire, (figurat) condei. (stil poetic.)

4. limbaj. (stil științific.)

5. (rar) sistem. (stil pictural.)

6. fel, manieră, metodă, mod. (stil de lucru al cuiva.)

7. fel, gen, manieră, mod, modalitate, regim, sistem. (stil de viață.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STIL4
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STIL4:
STIL4 stil4uri n. Sistem de socotire a timpului calendaristic.
       • stil4 vechi mod de calculare a timpului după calendarul iulian. stil4 nou mod de calculare a timpului după calendarul gregorian. /<fr. style, latina stylus, limba neogreacă stýlos
Forme diferite ale cuvantului stil4: stil4uri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

STIL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL2 stiluri n. (în antichitate) Bețișor de metal sau de os, ascuțit la un capăt și turtit la celălalt, folosit la scrisul pe tăblițe de ceară. /<fr. style, latina stylus, limba neogreacă stýlos
Forme diferite ale cuvantului stil: stiluri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

STIL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL3 stiluri n. botanică Parte a pistilului care poartă stigmatul. /<fr. style, latina stylus, limba neogreacă stýlos
Forme diferite ale cuvantului stil: stiluri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

știl
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru știl:
știl, ștíluri, substantiv neutru (regional) condei.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

stil
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stil:
stil substantiv neutru, plural stíluri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stil
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stil:
stil substantiv neutru, plural stíluri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

STIL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STIL:
-STÍL2 elem. stilo-.
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

STIL
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STIL:
STIL substantiv verbal condei.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

stil
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stil:
stil substantiv verbal CONDEI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'STIL'
științífico-téhnicștiințifizáștiințifizáreSTILSTILSTILÁSTILÁRESTILÁTstiláție

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stil
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
STIL1 stiluri n.
Stil în pictură.
Stil în arhitectură.
Stil clasic.
Stil gotic.
Stil național.
Stil de conducere.
Stil de înot.
Stil publicistic.
Stil științific.
Stil familiar.
Are un stil nervos, vioi.
Are un stil plastic.
Stil poetic.
Stil științific.
Stil pictural.
Stil de lucru al cuiva.
Stil de viață.
Are un stil nervos, vioi.
Are un stil plastic.
Stil poetic.
Stil științific.
Stil pictural.
Stil de lucru al cuiva.
Stil de viață.
STIL4 stiluri n.
       • stil vechi mod de calculare a timpului după calendarul iulian.
Stil nou mod de calculare a timpului după calendarul gregorian.
STIL2 stiluri n.
STIL3 stiluri n.

GRAMATICA cuvântului stil?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stil.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stil poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul stil sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul stil are forma: stíluri
    VEZI PLURALUL pentru stil la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE stil?
Vezi cuvântul stil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stil?
[ stil ]
Se pare că cuvântul stil are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL stil
Inţelegi mai uşor cuvântul stil dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Stil indirect = vorbire indirectă, vezi indirect
Stil direct = vorbire directă, vezi direct
Stil oral = fel de exprimare în scris, care imită naturalețea exprimării orale
Greșeală de stil = greșeală de exprimare, constînd dintr-o abatere de la regulile sintaxei sau dintr-o întrebuințare improprie a termenilor
locuțiune adjectiv De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut
locuțiune adjectiv și adverb În stil mare = conceput sau realizat cu mijloace mari, în mare
În expresie Stil nou = metodă de socotire a timpului după calendarul gregorian
Stil vechi = metodă de socotire a timpului după calendarul iulian
Greșeală de stil = greșeală de exprimare constând fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o întrebuințare improprie a termenilor
locuțiune adjectiv De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut
locuțiune adjectiv și adverb În stil mare = conceput sau realizat cu mijloace deosebit de mari, cu amploare
Stil nou = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul gregorian
Stil vechi = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul iulian
Greșeală de stil = greșeală de exprimare constând fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o întrebuințare improprie a termenilor
locuțiune adjectiv De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut
locuțiune adjectiv și adverb În stil mare = conceput sau realizat cu mijloace deosebit de mari, cu amploare
Stil nou = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul gregorian
Stil vechi = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul iulian
♦ stil funcțional = varietate a limbii literare, într-un anumit domeniu de activitate
♦ în stil mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari
Stil calendaristic = denumire pentru cele două sisteme de calendar; iulian și gregorian
Figură de stil = vezi figură
Stil de muncă = fel de a concepe munca și de a munci
Mod de a scrie propriu unui mare scriitor = stilul e omul; 5
Arhitectură stil gotic = stil ogival; stil ogival = stil gotic



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stil

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cod penal?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
în practica religioasă creștină ultima zi înainte de începerea unui post îndeosebi a postului paștelui; petrecere care are loc cu acest prilej
ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva
ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor
numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?